La Palatul Bercy /sediul Guvernului francez/, ca și în Parlament, bugetul 2025 este deja în mintea tuturor. După doi ani consecutivi în care proiectele de legi de finanțare (PLF) și de legi de finanțare a Securității Sociale (PLFSS, 2023 și 2024) au fost adoptate fără vot, datorită recurgerii la articolul 49.3 din Constituție, exercițiul bugetar care începe în această toamnă este, fără îndoială, cel mai periculos test politic și instituțional pentru viitorul guvern.

„Votul bugetar va fi extrem de dificil fără o majoritate în Adunarea Națională. Trebuie să luăm în considerare cu seriozitate ipoteza că la 31 decembrie nu va exista nicio lege de finanțare”, spune Jean-Pierre Camby, profesor asociat de drept constituțional la Universitatea Versailles – Saint-Quentin-en-Yvelines (Paris -Saclay).

Apare acum spectrul unei paralizii a Statului, din lipsa creditelor bugetare votate la timp. Lipsa majorității la Palais-Bourbon evidențiază necesitatea aprobării parlamentare a bugetului, întrucât deputații ar putea să-l respingă, să adopte o moțiune de cenzură ca răspuns la un 49,3 sau să refuze guvernul să legifereze prin ordonanță.

Negocierile bugetare, care se transformaseră, în legislatura anterioară, într-o adevărată Golgota pentru Elisabeth Borne, seamănă acum cu „cvadratura cercului”, se arată sceptic ministrul demisionar responsabil de buget, Thomas Cazenave. Aflată într-o poziție de forță, opoziția, care, prin tradiție, nu votează bugetul, intenționează să profite de perioadă, asta după ce Emmanuel Macron a justificat parțial dizolvarea Adunării Naționale prin riscul unei moțiuni de cenzură în această toamnă.

Marți, deputatul de Somme (Reuniunea Națională) Jean-Philippe Tanguy a vorbit despre „tsunami-ul bugetar și epurarea socială care vor sosi, din păcate, în această toamnă”. „Situația bugetară din țara noastră este catastrofală”, spune și deputata de Orne (Les Républicains, LR) Véronique Louwagie.

„O oarecare ezitare”

De la începutul anului, deteriorarea finanțelor publice a cântărit greu asupra acțiunilor executivului. Statul încearcă să realizeze economii de 25 de miliarde de euro pentru 2025 pentru a-și îndeplini promisiunea de a aduce deficitul sub 3% în 2027, ajuns la 5,5% în 2023. Între timp, în iunie, Comisia Europeană a „evidențiat” Franța pentru nivelul abisal al datoriei (3.160 miliarde euro) și a deschis o procedură de deficit excesiv, ca și pentru alte șase țări ale Uniunii Europene.

La deteriorarea conturilor publice se adaugă o configurație politică mult mai dură pentru Executiv. Reuniunea Națională, fără majoritate, atrage alianțe disparate și deci nu este propice coerenței și stabilității legislative căutate de actorii economici. Guvernul, care a demisionat pe 16 iulie în urma alegerilor legislative anticipate, este responsabil pentru afacerile curente și nu poate face nicio negociere politică.

„Țara are nevoie de un guvern care să ia decizii, să pregătească un buget”, a spus șeful statului, marți, 23 iulie, în timpul unui interviu la France 2, amânând constituirea unui nou guvern până la jumătatea lunii august.

Ecuație bugetară dificilă, majoritate de neatins, guvern marionetă... „Suntem pe o muche de cuțit care nu este ușor de gestionat”, se îngrijorează raportorul bugetului general la Senat, Jean-François Husson (LR), deputat de Meurthe-et-Moselle. „Simțim o anumită ezitare. Până în prezent, nu avem informații”, adaugă omologul său din Adunarea Națională, deputatul de Marne Charles de Courson, membru al grupului Libertăți, Independenți, Teritorii de peste mări. „Extrasul”, un document transmis Parlamentului care stabilește plafonul pentru evoluția creditelor pentru fiecare misiune de stat, care trebuia să fie transmis înainte de 15 iulie, a fost amânat pe termen nelimitat. La fel și scrisorile-cadru bugetar trimise de Matignon către fiecare minister.

Dar timpul se scurge. Discutarea PLF este supusă unor termene constituționale specifice. PLF trebuie depus la biroul Parlamentului cel mai târziu în prima zi de marți a lunii octombrie. Dar înainte trebuie depus la Înaltul Consiliului Finanțelor Publice, în jurul datei de 13 septembrie. Parlamentul are apoi timp până la 31 decembrie pentru a vota.

Înainte de aceasta, guvernul va trebui să prezinte spre dezbatere parlamentară un proiect de lege de soluționare pentru a închide anul bugetar trecut, o condiție prealabilă obligatorie pentru examinarea bugetului. Pentru aceasta ar trebui convocată o sesiune extraordinară de către Președintele Republicii, la sfârșitul lunii septembrie. La fel ca în 2022 și 2023, proiectul de lege de reglementare, care nu are valoare obligatorie, ar urma să fie respins de opoziție, care contestă palmaresul economic al lui Emmanuel Macron.

„Dacă există un „text politic”, acesta este bugetul. Nu este un simplu exercițiu contabil”, spune președintele Comisiei pentru finanțe a Adunării, Eric Coquerel. Reales, sâmbătă 20 iulie, în fruntea uneia dintre cele mai prestigioase comisii, acest deputat de Seine-Saint-Denis manevrează bugetul împreună cu un alt ales din opoziție. Charles de Courson a fost ales raportor general al bugetului, stârnind furia taberei prezidențiale, care nu poate să creadă că un ales ostil Executivului poate ocupa o funcție rezervată în mod tradițional majorității.

„Cu Coquerel și Courson, care sunt amândoi împotriva guvernului, va fi un monolog din partea opoziției”, explică fostul raportor general al bugetului, deputatul Jean-René Cazeneuve. Atât în ​​Senat, cât și în Adunarea Națională, tabăra prezidențială nu mai are nicio poziție strategică la buget și se găsește astfel lipsită de o curea de transmisie în Hemiciclu.

Dizolvarea a perturbat toate planurile Ministerului de Finanțe. Ministrul delegat pentru Buget, Thomas Cazenave, se lansase deja în ciclul obișnuit de negocieri între diferitele cabinete ministeriale, Matignon și grupurile parlamentare pentru a încerca să obțină un text pus sub constrângeri bugetare, sau cel puțin să negocieze abțineri.

Miniștrii Stanislas Guerini (funcția publică) și Amélie Oudéa-Castéra (sport) au luat deja parte la discuțiile bugetare; Christophe Béchu (tranziția ecologică) a fost următorul pe listă.

Anumite arbitraje pentru veniturile bugetului 2025 fuseseră deja validate de Președintele Republicii, precum răscumpărările de acțiuni și reevaluarea contribuției la chiriile inframarginale – impozitul pe supraprofiturile companiilor energetice. După dizolvarea Adunării Naționale, această versiune macronistă a PLF, inclusiv douăzeci de miliarde de economii, a ajuns la gunoi.

„Acorduri de non-cenzură”

La Ministerul Economiei și Finanțelor s-au angajat de atunci în dezvoltarea mai multor scenarii pentru a contracara posibilitatea unei lipse a majorității, care ar duce la respingerea textelor financiare sau la imposibilitatea de a le avea adoptate în termenul alocat. Thomas Cazenave a trimis, de asemenea, o notă premierului demisionar, Gabriel Attal, și lui Emmanuel Macron. Departamentul de buget lucrează de câteva săptămâni la așa-numitul PLF „continuitate”. Dacă guvernul demisionar și-ar prelungi mandatul la toamnă, acest PLF „la cheie” ar reînnoi soldurile majore ale bugetului 2024 „fără schimbare politică, fără noi inițiative”, pentru a păstra continuitatea statului și a serviciilor publice.

Însă, în cazul unui blocaj politic de netrecut în Adunarea Națională, Bercy prevede un alt scenariu de urgență, cu votul unei legi speciale de către Parlament care autorizează guvernul să ridice taxele și să deschidă anumite credite bugetare.

În fața impasului, perspectiva unor acorduri asupra anumitor modificări, în special în materie de impozitare, ar putea duce la abțineri din partea anumitor aleși. „Trebuie să deschidem dialogul, să identificăm liniile roșii ale celuilalt... Avem nevoie de acorduri de non-cenzură. Nimeni nu are interes ca bugetul să nu fie adoptat”, argumentează deputatul (socialist) de Eure Philippe Brun.

Ca și alții din partea stângă a eșichierului, vicepreședintele Comisiei de finanțe consideră că majoritatea deputaților ar putea vota pentru reintroducerea impozitului pe avere sau pentru majorarea salariului minim. Dar grupul Dreapta Republicană rămâne împotriva oricărei creșteri a taxelor, susținând o reducere drastică a cheltuielilor publice. Între aceste două viziuni economice complet opuse, tabăra prezidențială este provocată să facă compromisuri în ceea ce privește politica sa dusă timp de șapte ani.

sursa: RADOR RADIO ROMANIA