„Suntem pregătiți să contribuim la succesul său cu toate instrumentele de care dispunem”, a scris Ursula von der Leyen pe X, „și vom oferi finanțare UE pentru reconstrucția Gazei”.

Mai mult, miercuri, Bruxelles-ul va relua o misiune civilă de monitorizare a punctului de trecere a frontierei de la Rafah, dintre Gaza și Egipt, în sprijinul acordului de încetare a focului, a declarat liderul politicii externe a UE, Kaja Kallas, într-o declarație separată.

Timp de doi ani, diviziunile interne au paralizat Uniunea Europeană în conflictul din Gaza. Răspunsurile s-au limitat la „îngrijorare profundă” și mușamalizare diplomatică, o situație care l-a determinat pe premierul israelian Benjamin Netanyahu să spună că Europa a devenit irelevantă. Însă, acum, odată cu prima fază a planului de pace al președintelui american Donald Trump, eliberarea ostaticilor și prizonierilor palestinieni, UE speră să joace un rol vital în asigurarea implementării tuturor fazelor planului – sau, în cuvintele lui Netanyahu, să-și recapete relevanța. Pentru că acum vine partea dificilă. A doua fază a planului prevede crearea unui nou organ de guvernare în Gaza, excluzând Hamas, desfășurarea unei forțe multinaționale și dezarmarea milițiilor armate palestiniene.

Este dificil de prezis dacă toate acestea se vor desfășura așa cum este prevăzut în planul de pace. „Chiar și în cele mai optimiste scenarii, nu vom găsi pacea”, scrie Richard Haass, președinte emerit al Consiliului pentru Relații Externe din New York.

„Hamas poate fi refuzată a avea un rol formal în guvernarea palestiniană, dar va continua să aibă influență, poate mai mult decât orice alt actor”, susține Haass.

Prin urmare, este crucial ca locuitorii din Gaza să vadă cum se îmbunătățește rapid situația lor: hrană, apă, îngrijire medicală, adăpost și alte lucruri esențiale trebuie furnizate cât mai curând posibil. Având în vedere că o mare parte din infrastructura din Gaza este distrusă, experții prevăd că teritoriul se va confrunta cu o redresare care ar putea dura decenii și ar putea costa miliarde de dolari.

În februarie, un raport al UE, Băncii Mondiale și Națiunilor Unite a zugrăvit o imagine sumbră, cu costuri estimate la 53 de miliarde de dolari (45 de miliarde de euro) și nevoi pe termen scurt în primii trei ani de aproximativ 20 de miliarde de dolari (17 miliarde de euro).

Și aici poate ajuta Europa. „Este timpul ca blocul să își alinieze puterea de influență”, scrie Rym Montaz de la think tank-ul Carnegie Europe. Potrivit lui Montaz, „acest lucru ar maximiza capacitatea europenilor de a contribui la modelarea sfârșitului celui mai letal și destabilizator război din punct de vedere politic din vecinătatea lor sudică”. Europa nu este neputincioasă. Ar trebui să lanseze imediat un fond dedicat redresării și rezilienței”, spune Liel Maghen, asociat politicii Institutului Mitvin, un think tank israelian. „Prin plasarea acestui fond în cadrul mai larg de reconstrucție și construire a statului propus de guvernul egiptean și de Autoritatea Palestiniană, UE poate contribui la îndreptarea ajutoarelor către o consolidare reală a capacităților, de jos în sus”, susține Maghen.

Într-un discurs rostit în fața Adunării Generale a Națiunilor Unite luna trecută, Ursula von der Leyen și-a anunțat intenția de a crea un grup special de donatori pentru a coordona și a finanța reconstrucția la scară largă a Gazei. Ideea este de a reuni eforturile caritabile internaționale într-un singur instrument, care va asigura gestionarea transparentă a fondurilor și utilizarea eficientă a resurselor pentru reconstrucția regiunii. Dacă banii europeni pot ajuta la aducerea unei păci durabile în Orientul Mijlociu, blocul va deveni un jucător important în regiune. Există, însă, și un alt scenariu posibil. Planul lui Trump prevede ca Gaza să fie guvernată tranzitoriu de un comitet „tehnocratic și apolitic” compus din „experți palestinieni și internaționali calificați”. Supravegherea și controlul vor fi responsabilitatea unui organism de tranziție, „Consiliul pentru Pace”, care va fi condus de Trump, cu membri suplimentari care vor fi anunțați. Se pare că fostul prim-ministru britanic Tony Blair se numără printre aceștia. Planul nu menționează niciun lider al Uniunii Europene și nu este clar dacă vreo personalitate a UE se va alătura consiliului în viitor.

Totodată, sub conducerea SUA, o Forță Internațională de Stabilizare (ISF) temporară va fi dezvoltată și desfășurată imediat în Gaza. Se pare că Statele Unite nu vor furniza personal militar, dar alte țări au fost numite ca parte a ISF: Egipt, Qatar și Turcia, pentru a le numi pe cele mai notabile. Încă o dată, națiunile europene nu sunt incluse în imagine deocamdată. Acest lucru este important, deoarece cele cu armate pe teren vor avea posibil un cuvânt mai important de spus din punct de vedere politic.

Este prea devreme să spunem cât de mare va fi influența Europei în viitorul Orient Mijlociu și dacă blocul va putea depăși diviziunile profunde care au caracterizat diplomația sa în regiune. Sau dacă banii vor face diferența.

Sursa: Rador Radio România