"După miezul nopții cetățenii și cetățenele din Kosovo pot călători în UE fără viză". Această veste din prima zi a anului nou era așteptată de multă vreme în micul și cel mai nou stat al Europei cu 1,8 milioane de locuitori. Însă, cu toate acestea, pe lângă bucurie se face simțită și supărarea, comentează publicația germană TAZ.

De ce a trebuit tocmai Kosovo să aștepte atât de mult această veste? Locuitorii săi, care au fost oprimați timp de secole de sârbi și cărora nu li se permitea să călătorească liber, au trebuit să suporte ca situația lor să nu se schimbe cu nimic nici după războiul NATO împotriva Serbiei (1999) și nici în timpul administrației ONU care a durat până în 2008, deci până la Declarația de independență.

Abia la 25 de ani de la sfârșitul dominației sârbe, odată cu războiul de independență și la 16 ani după recunoașterea diplomatică a țării, kosovarii au voie acum să călătorească fără viză în spațiul Schengen pentru 90 de zile dintr-un interval de 180 zile.

Astfel Kosovo, cu cele 1,8 milioane de locuitori ai ei, a devenit ultima dintre cele șase țări din Balcanii de Vest care beneficiază de intrarea în vigoare a acestei facilități de călătorie. Alte state, cum ar fi Republica Moldova, Georgia și Ucraina au beneficiat de acest drept cu mult înainte. Problema care stă la baza discriminării atât de îndelungate a kosovarilor nu este lămurită în totalitate nici până astăzi.

Unul dintre motive constă în faptul că cinci state membre UE - Cipru, Grecia, România, Slovacia și Spania - se împotrivesc unei reforme a vizelor. Aceste cinci state membre UE nu recunosc independența Kosovo nici  astăzi, înainte de toate din cauza unor motive politice interne.

Deoarece în toate aceste țări există năzuințe către independență din partea unor grupuri singulare: în Spania din partea catalanilor și bascilor, în România din partea grupului etnic maghiar din Transilvania, în Slovacia, de asemenea, din partea maghiarilor din sudul țării.

În Cipru continuă să existe conflicte între turci și greci. În Grecia există o temere față de revendicările din partea minorităților albaneze și slavo-macedonene. În cazul unei recunoașteri diplomatice a provinciei Kosovo apare teama - la fel ca și până acum - de amplificarea năzuințelor de independență.

Există  rețineri și în legătură cu politica externă, mai ales în Grecia și Cipru. Părți importante din grupările creștin-ortodoxe se solidarizează cu "frații sârbi", simpatizând chiar și cu conducerea naționalistă sârbă. Urmare a susținerii din partea Rusiei, sunt influențate în favoarea sârbă și împotriva Kosovo chiar și părți din ONU. Însă există și în UE partide de extremă dreaptă și populiste de stânga care susțin acest curs în favoarea sârbilor.

Intrarea în vigoare a facilităților de călătorie fusese blocată timp de mai mulți ani de Franța și Olanda, acestea temându-se de un nou val de migranți. Forțe radicale de dreapta avertizau în aceste țări de prezența forței de muncă majoritar musulmane din Kosovo. Cu toate acestea  guvernul micului stat a reușit să obțină acum cel puțin o înlesnire în acordarea vizelor. Kosovo a fost susținută înainte de toate de Germania care dorește să obțină forță de muncă specializată în domeniul de îngrijire a bolnavilor și în medicină.

În plus, angajatorii din țările nordice ale UE au observat că forțele de muncă din Kosovo cunosc limbi străine și sunt deosebit de adaptabili. Cu toate acestea înlelsnirile în acordarea vizelor nu înseamnă că cei din Kosovo pot și munci imediat. Potrivit Comisiei, Kosovo îndeplinise încă din 2018 toate criteriile pentru o aderare fără viză la spațiul Schengen.

Sursa: RADOR RADIO ROMÂNIA