Doi cetățeni polonezi căsătoriți în Germania solicită transcrierea actului lor de căsătorie în registrul stării civilepolonez, astfel încât căsătoria lor să fie recunoscută în Polonia. Autoritățile competente le-au refuzat acest lucru pemotiv că dreptul polonez nu autorizează căsătoria între persoane de același sex.

Întrebată în această privință de o instanță națională poloneză, Curtea de Justiție a Uniunii Europene consideră că refuzul recunoașterii unei căsătorii între doi cetățeni ai Uniunii, încheiată legal într-un alt stat membru în care aceștia și-au exercitat dreptul la liberă circulație și ședere, este contrar dreptului Uniunii, deoarece aduce atingere acestei libertăți, precum și dreptului la respectarea vieții private și de familie.

Prin urmare, statele membre sunt obligate să recunoască, în scopul exercitării drepturilor conferite de dreptul Uniunii, statutul marital dobândit în mod legal într-un alt stat membru.

Curtea subliniază însă că această obligație nu implică introducerea în dreptul intern a căsătoriei între persoane de același sex.

În plus, statele membre dispun de o marjă de apreciere pentru a alege modalitățile de recunoaștere a unei astfel de căsătorii.

Cu toate acestea, atunci când un stat membru alege să prevadă o modalitate unică de recunoaștere a căsătoriilor încheiate într-un alt stat membru, cum ar fi transcrierea actului de căsătorie în registrul stării civile, acesta este obligat să aplice această modalitate și căsătoriilor încheiate între persoane de același sex.

Curtea statuează că un asemenea refuz este contrar dreptului Uniunii, încălcând nu numai libertatea de circulație și de ședere, ci și dreptul fundamental la respectarea vieții private și de familie.

Potrivit Curții, obligația de recunoaștere nu încalcă identitatea  nici nu amenință ordinea publică a statului membru de origine al soților. Astfel, ea nu implică obligația acestui stat de a prevedea în dreptul său național căsătoria între două persoane de același sex.

Statele membre dispun de o marjă de apreciere pentru a alege modalitățile de recunoaștere a unei astfel de căsătorii, transcrierea unui act de căsătorie străin nefiind decât una dintre modalitățile posibile.

Cu toateacestea, Curtea subliniază că aceste modalități nu trebuie să facă imposibilă sau excesiv de dificilă o astfel de recunoaștereși nici să discrimineze cuplurile de persoane de același sex pe motivul orientării lor sexuale, cum se întâmplă atunci când dreptul național nu prevede pentru aceste cupluri o modalitate de recunoaștere echivalentă cu cea acordată cuplurilor de sex opus.

Prin urmare, având în vedere că transcrierea este singura modalitate prevăzută de dreptul polonez care permite ca o căsătorie încheiată într-un alt stat membru să fie recunoscută efectiv de autoritățile administrative, Polonia este obligată să o aplice fără deosebire căsătoriilor între persoane de același sex și celor încheiate între persoane de sex opus.