Primul guvern al lui Konrad Adenauer, în 1949, a fost format cu o majoritate de un vot. Iar jurnaliștilor care l-au întrebat dacă buletinul decisiv era al lui, și dacă, deci s-a votat pentru el însuși, Adenauer le-a răspuns serafic: „Desigur, mi s-ar fi părut ipocrit să mă încredințez altcuiva”, scrie Il Giornale.

Istoria constituțională germană nu este străină de schimbări de situație dramatice. Și chiar și ultimul guvern al lui Helmuth Kohl, în 1994, odată dispărut entuziasmul reunificării, a văzut lumina zilei datorită unui unic vot.

Marți dimineață, însă, în fața respingerii cancelarului Friedrich Merz, reacțiile insiderilor, deputaților și comentatorilor au fost de uimire, dacă nu chiar de șoc. Nu numai că nu se mai întâmplase până acum ca lunile de negocieri, un contract de coaliție de 150 de pagini, votul membrilor SPD (85% da noului guvern) și ratificarea organelor de conducere CDU/CSU să fie măturate de un vot în Bundestag.

Cel mai rău lucru este că totul s-a întâmplat într-un moment de mare dezorientare cauzată de evenimentele recente din Republica Federală. Fiica naturală a ordinii internaționale născută în perioada postbelică sub conducere americană, Germania este țara care astăzi simte cel mai mult în plan strategic și psihologic sfârșitul unei arhitecturi globale destinată acum cărților de istorie.

Războiul din Ucraina și noul protagonism chinez au pus sub semnul întrebării certitudinile sale economice. Realegerea lui Trump i-a subminat tradiționala ancorare politică.

Chiar și la nivel instituțional intern, lucrurile s-au complicat: de la o bipartizanare substanțială între Partidul Popular și Social-Democrați cu micii liberali acționând ca factor decisiv, s-a trecut la o polarizare puternică între cinci forțe politice departe una de cealaltă, a doua ca mărime în baza numărului de mandate (AfD) declarându-se deschis antisistem.

Votul de marți nu a făcut altceva decât să confirme realitatea unui guvern care reprezintă în total 39% din alegători.

După numărătoarea voturilor de după-amiază, care a pus la loc piesele mozaicului, au fost confirmate, așa cum era de așteptat, pentru miercuri tradiționalele călătorii la Paris și Varșovia, prima misiune a fiecărui cancelar. Lucru valabil și pentru o călătorie în Ucraina programată pentru următoarele zile. Numai că petrecerea a fost deja stricată.

Angela Merkel, care în timpul dimineții stătuse în primul rând al galeriei publice pentru a-i aduce un omagiu succesorului său, nu s-a mai întors și după-amiază (din cauza angajamentelor anterioare, s-a explicat). Exemplu urmat și de majoritatea numelor mari prezente la respingere. Odată cu petrecerea, s-a dus și posibilitatea ca Germania să revină rapid la cârma Europei. Pentru că, potrivit celor mai mulți comentatori, accidentul ar putea avea consecințe de durată.

Cum poate să-și afirme conducerea noul cancelar Merz dacă nici măcar nu este capabil să-și păstreze majoritatea?

Sursa: RADOR RADIO ROMÂNIA