Susținerea acordată de europeni populiștilor a crescut semnificativ în ultimii douăzeci de ani, arată o analiză The Guardian.

Partidele populiste au acum cel puțin câte un reprezentant în guvernele a 11 state din cele 31 de țări europene analizate, dar influențele asupra spectrului politic sunt mult mai ample de atât.

Dacă în 1998, formațiunile populiste abia strângeau 7% din voturi pe continent, la cele mai recente alegeri naționale un european din patru a votat cu populiștii.

„Unele dintre cele mai recente evoluții pe scena politică, precum referendumul pentru Brexit sau alegerea lui Donald Trump nu pot fi înțelese fără a ține cont de avansul populismului”, susține Matthijs Rooduijn, sociolog la Universitatea din Amsterdam, cercetătorul care a coordonat demersul The Guardian.

Susținătorii populiștilor spun c aceștia promovează interesul oamenilor obișnuiți în defavoarea elitelor interesate și de aceea sunt o foță vitală pentru democrație. Criticii remarcă însă că populiștii ajunși la putere încearcă de multe ori să încalce norme democratice, fie prin diminuarea mass media sau a independenței justiției, fie prin eliminarea unor drepturi ale minorităților.

Cert este că mulți experți estimează că, în urma alegerilor din mai 2019, Parlamentul European ar putea avea mai mulți deputați de extremă dreaptă ca niciodată. Totuși, destinele populiștilor de dreapta precum Viktor Orban din Ungaria sau Matteo Salvini din Italia sunt radical diferite de cele ale populiștilor de la stânga spectrului politic, care nu prea au prins locuri în guvern, cu excepția Greciei, în pofida avansului rapid de după criza financiară.

De fapt chiar criza financiară a fost un catalizator pentru forțele populiste care, până atunci, acționaseră aproape exclusiv în estul Europei. În ultimii ani însă, populiștii au câștigat rapid teren și din cauza șomajului care a afectat masiv unele state în perioada post-criză - avansul Podemos în Spania, Syriza în Grecia sau a forțelor populiste care au preluat guvernarea în Italia (Liga Nordului și Mișcarea Cinci Stele) poate fi pus și pe seama opoziției acestora față de politicile de austeritate. În plus, populiștii au profitat și de pozițiile puternice anti-migrație, în timp ce Europa s-a confruntat cu cea mai gravă criză din perioada postbelică din cauza milioane de imigranți veniți din Asia.

În plus, forțe tradiționale precum Fidesz a lui Viktor Orban sau Partidul Lege și Ordine din Polonia (PiS) s-au transformat încet-încet în partide populiste, notează experții consultați de The Guardian.

Și chiar dacă tabloul general arată o creștere în preferințele electoratului a formațiunilor populiste, detaliile sunt mult mai nuanțate. Unele partide au scăzut puternic sau au dispărut de tot, precum naționaliștii flamanzi Vlaams Belang din Belgia sau partidul lui Dan Diaconescu, iar alte partide au fost erodate de susținerea acordată guvernelor din țările lor. Popularitatea Syriza este în scădere de când e la guvernare în Grecia, susținerea acordată UKIP a scăzut dramatic după referendumul din Marea Britanie, iar partide din state precum Danemarca sau Finlanda au pierdut din votanți după ce au sprijinit guvernele.

Totuși, imaginea generală e favorabilă populiștilor. Dacă în 1998, 12,5 milioane de europeni trăiau într-o țară cu cel puțin un membru al Guvernului dintr-un partid populist, numărul a crescut de peste zece ori până la 170,2 milioane de oameni în 2018.