Drone deasupra Danemarcei, Poloniei și României. Avioane militare deasupra Estoniei. Atacuri cibernetice suspecte la Heathrow și alte aeroporturi europene. În ultimele trei săptămâni Rusia a lansat o serie de teste insolente și spectaculoase menite a evalua voința NATO de a se apăra.

Iar la respectivele teste alianța n-a obținut rezultate tocmai strălucite. Numărul dronelor rusești doborâte de aliați deasupra Poloniei a fost foarte mic în raport cu rata de succes a forțelor aeriene ucrainene.

Însă incidentele în sine sunt mai puțin importante decât momentul în care au loc.

Aceste operațiuni au fost teste. Au fost concepute pentru a confirma ipoteza că NATO - dar în special cel mai important membru al acesteia, SUA - nu deține voința necesară pentru a răspunde prin utilizarea forței la violarea propriului spațiu aerian.

De ce acum?

Marea întrebare e de ce se dorește testarea acestei ipoteze acum.

Răspunsul e că Vladimir Putin și aliații lui apreciază că în acest moment America este profund distrasă. Donald Trump și apropiații lui s-au descotorosit deja de vechea doctrină a dominației globale a SUA a lui Reagan.

În schimb, administrația americană e împărțită acum în două facțiuni: adepții „priorității”, care consideră că SUA au resurse limitate și trebuie să și le folosească pe toate pentru îngrădirea Chinei în Pacific, respectiv ai „reținerii”, care sunt ostili oricărui fel de implicare americană în străinătate, oriunde în lume.

Acest proces de reconfigurare a fost supra-tensionat de evenimentele dramatice survenite după asasinarea lui Charlie Kirk.

Săptămânile de tulburări interne au culminat sâmbătă cu anunțul lui Trump că va trimite militari în statul Oregon, în orașul „devastat de război” Portland, pentru a-i potoli pe protestatarii anti-ICE [serviciul federal de imigrație, angajat acum într-o campanie de deportare a infractorilor străini, obstrucționată inclusiv prin violență de extrema stângă - n.trad.].

După cum declara Robert Pape, expert în violență politică al Universității din Chicago, la podcast-ul „Battle Lines” al ziarului nostru, după uciderea lui Kirk americanii sunt mai concentrați pe violența internă, ceea ce îi face automat mai puțin interesați de confruntarea inamicilor externi.

Iar toate acestea mai survin și pe fondul adoptării unei noi strategii militare de către Pentagon, urmând a fi publicată în săptămânile viitoare, dar deja bine conturată prin scurgerile în presă, care va reorienta armata SUA spre protejarea teritoriului național și a emisferei occidentale [cele două Americi - n.trad.].

Obiectivul Rusiei

Obiectivul strategic al Rusiei în Europa nu este vreun secret. Ea și-ar dori să construiască o așa-zisă „nouă arhitectură europeană de securitate”, reconfigurând convenția de după finalul războiului rece astfel încât să restabilească dominația Moscovei măcar asupra unei părți a continentului.

Acest lucru presupune distrugerea Ucrainei în calitate de stat suveran. Dar înseamnă concomitent și desființarea NATO - lucru pentru care s-ar putea să nu mai apară niciodată o șansă atât de bună precum actuala președinție Trump.

Trimiterea avioanelor în spațiul aerian eston și intruziunea dronelor în cele ale Poloniei, României și Danemarcei sunt concepute pentru a determina cum vor reacția în practică țările europene atunci când se vor confrunta cu un război. De exemplu: dacă un anumit membru NATO va doborî un avion rusesc, celelalte țări europene vor face front comun cu el sau vor începe să se certe între ele?

Ce pot face membri europeni ai NATO

În primul rând țările europene, inclusiv Regatul Unit, trebuie să accepte faptul că vor fi obligate să acționeze cu un ajutor minim din partea Americii. Firește că SUA nu vor putea fi nicicând scoase cu totul din ecuație. Trump și JD Vance tocmai și-au schimbat spectaculos retorica în privința războiului din Ucraina.

Dar retorica e doar un aspect. Ce e limpede e că superputerea lumii este acum ocupată cu altele, și va continua să mai fie o vreme.

În al doilea rând, trebuie să acceptăm faptul că influența noastră asupra viitorului propriului continent e direct proporțională cu disponibilitatea noastră de face uz de forță - și de a ne asuma riscuri - pentru a-l apăra.

O variantă propusă de un grup de politicieni și militari occidentali de seamă este instalarea unui scut antiaerian deasupra vestului Ucrainei pentru a doborî rachetele și dronele rusești, cu opțiunea de a-l extinde în cele din urmă până deasupra Kievului - echivalând practic cu o zonă de interdicție aeriană.

În definitiv s-a întâmplat deja ca avioane de război britanice să doboare drone și rachete iraniene lansate spre Israel.

Cum campania aeriană a Rusiei se bazează pe drone și rachete lansate din profunzimea teritoriului rus, o astfel de operațiune occidentală nu ar risca să omoare vreun militar rus.

În schimb ar demonstra că Europa e suficient de hotărâtă să treacă la represalii în cazul incursiunilor aeriene, dar și să-și asume astfel o anumită doză de risc.

Ar contribui totodată efectiv la efortul ucrainean de război. Dar, cel mai important, îi va transmite lui Putin mesajul că dacă Rusia se apucă să-i confecționeze Vestului dileme, și acesta poate pune Rusia în fața unor dileme - și chiar o va face.

Liderii europeni care se vor reuni la Copenhaga săptămâna aceasta vor discuta neîndoielnic ideea de mai sus, pe lângă altele. Dar lucrul important e ca, indiferent ce poziție formală vor adopta, Moscovei să-i trimită un mesaj fără echivoc.

După cum avertiza și Volodimir Zelenski sâmbătă: „Putin nu va aștepta ca războiul din Ucraina să se termine. Va mai deschide și alte fronturi. Nimeni nu știe unde. Dar nu încape îndoială că vrea s-o facă.”

Sursa: Rador Radio România