De trei luni, eforturile partidelor tradiționale de a bloca extrema dreaptă au eșuat, cufundând țara într-o perioadă de instabilitate, observă „Le Point” (Franța), care încearcă să ofere și o explicație privind această situație.

Lucrurile s-au întâmplat foarte repede. Micul partid liberal Neos abia plecase de la masa negocierilor pentru formarea unui guvern de coaliție tripartit de centru cu Partidul Popular Conservator (ÖVP) și Social-Democrații (SPÖ), când, în mod surprinzător, cancelarul conservator Karl Nehammer și-a anunțat sâmbătă demisia. În același timp, el a renunțat și la președinția partidului său.

Prin urmare, în această dimineață, conducerea Partidului Popular l-a desemnat pe secretarul său general, Christian Stocker, să-i succedă în fruntea partidului, potrivit „Kronen Zeitung”. În vârstă de 64 de ani, Christian Stocker ar trebui să-și asume rolul de șef interimar al guvernului.

Interese divergente

La trei luni de la alegerile din 29 septembrie și după ore și ore de negocieri, eforturile de a găsi o majoritate capabilă să blocheze extrema dreaptă s-au prăbușit sâmbătă. Principala piedică: noul buget. Karl Nehammer și-a justificat de fapt demisia prin faptul că „este imposibil să găsim un acord cu social-democrații pe probleme de fond”.

Liberalii au criticat, de asemenea, eșecul de a reconcilia interese atât de divergente. Linia foarte de stânga a SPÖ, care vrea să restabilească impozitul pe avere, este de fapt greu compatibilă cu programul conservatorilor și liberalilor. Formarea unei coaliții capabile să țină ferm frâiele acestei țări profund divizate se anunță mai dificilă ca oricând.

Reamintim: la alegerile legislative din septembrie, FPÖ, Partidul pentru Libertatea Poporului, unul dintre cele mai radicale partide de extremă dreapta din Europa, a obținut o victorie incontestabila cu 29% din voturi. Pentru prima dată de la război, un partid de extremă dreapta a ajuns în frunte în Austria.

Un rezultat cu atât mai îngrijorător cu cât liderul său, Herbert Kickl, propune un program deosebit de dur. Cel care a condus cu succes partidul din 2021 vrea să facă din Austria o „fortăreață”. El denunță pactul privind migrația al Uniunii Europene (UE), vrea să impună „remigrarea” anumitor străini și cetățeni naturalizați și visează la o revenire la „omogenitatea” societății austriece și la apărarea valorilor sale creștine. Pro-Putin, el este pentru ridicarea sancțiunilor Uniunii Europene împotriva Moscovei și oprirea livrării de arme. Un program care a atras o treime dintre austrieci.

Conservatorii (ÖVP), cu 26%, și social-democrații (SPÖ), cu 21%, care își pasau ștafeta de la război, au înregistrat pierderi mari și au refuzat să ia în considerare formarea unui guvern cu extrema dreaptă. Doar o alianță cu liberalii ar fi făcut posibil să se dea țării un guvern stabil.

Să devină cancelarul poporului

Două opțiuni, ambele la fel de nesatisfăcătoare, se prezintă acum. În primul rând, convocarea de noi alegeri cu toate riscurile de instabilitate pe care aceasta le-ar presupune. În al doilea rând, conservatorii ar putea să se decidă la o alianță cu extrema dreaptă.

Un scenariu căruia cancelarul Karl Nehammer a continuat să i se opună, declarând oricui îl asculta că ar refuza să fie partenerul junior al unei coaliții sub conducerea lui Herbert Kickl pe care a descris-o drept un „risc de securitate” din cauza afinităților pro-ruse ale liderului FPÖ.

În Austria, ÖVP s-a asociat deja de două ori cu FPÖ pentru a guverna la nivel federal. Dar populiștii de dreapta nu ieșiseră pe primul loc la alegerile legislative și au fost nevoiți să-și dilueze pretențiile. Situația este foarte diferită astăzi. Mândru că a fost legitimat de urne, Herbert Kickl ar fi, fără îndoială, reticent la compromisuri. De asemenea, este greu de imaginat că ar ceda ÖVP postul de cancelar.

Eșecul acestor coaliții aruncă, prin urmare, Austria într-un impas politic și destabilizează și mai mult o țară deja fragilă din punct de vedere politic și economic. Herbert Kickl, care nu a încetat să-și bată joc de eforturile „coaliției învinșilor” de a prelua puterea „de parcă nu ar fi avut loc alegeri”, nu va renunța să se impună partidelor tradiționale. Nu și-a ascuns niciodată ambiția de a deveni „Volkskanzler”, cancelarul poporului. Că acest nume i-a fost dat deja lui Hitler în anii 1930 nu pare să-l deranjeze.

Sursa: Rador Radio România