Pe coridoarele imensului sediu al NATO de la Bruxelles, unii au numărat zilele: în sfârșit, Jens Stoltenberg își face bagajele! După zece ani de servicii bune și loiale, norvegianul a predat marți, 1 octombrie, funcția de secretar general lui Mark Rutte, numit la sfârșitul lunii iunie de cele 32 de state membre ale Alianței Atlantice. Olandezul intră astfel în posesia biroului în care singurul element decorativ real este un mare covor albastru cu steaua în patru colțuri a drapelului NATO.

Întruchiparea unității NATO, secretarul general nu este liderul său. Deciziile politice sunt responsabilitatea Consiliului Nord-Atlantic, care reunește toate statele membre și necesită unanimitatea acestora. Totuși, el joacă un rol crucial în buna desfășurare a lucrărilor și a discuțiilor dintre reprezentanții națiunilor. Sub acest apect, pe plan intern, conducerea lui Stoltenberg, al cărui sfârșit de mandat a fost amânat cu doi ani din cauza invadării Ucrainei de către Rusia, a fost criticată pentru o abordare excesiv de verticală a problemelor.

Mai presus de toate, a fost criticat, și în special de cei mai apropiați consilieri ai săi, pentru indiferență, dacă nu, în anumite cazuri, pentru o formă de aversiune, față de  ceea ce este și ce face Uniunea Europeană, ale cărei principalele instituții sunt situate tot în capitala Belgiei.„Nu au ținut cont de ceea ce UE ar putea face în complementaritate cu NATO”, își exprimă regretul un bun cunoscător al secretelor Alianței. Printre alte subiecte vizate: ajutorul pentru Ucraina și politica industrială de apărare. Faptul că Jens Stoltenberg provine dintr-o țară, Norvegia – pe care a condus-o aproape un deceniu – situată în afara Uniunii Europene, evident, nu a ajutat.

Prin urmare, statele care sunt atât membre ale Uniunii Europene, cât și ale NATO, salută sosirea lui Mark Rutte. Acest liberal-conservator, reputat a fi mai cald decât predecesorul său, este unul dintre cei mai pricepuți politicieni de pe continent. A reușit să formeze guverne de coaliție de patru ori, în stânga sau în dreapta. S-a dovedit a fi un negociator formidabil în timpul diferitelor crize cu care a trebuit să se confrunte Europa și a jucat un rol deloc neglijabil pentru a face lucrurile să funcționeze în perioada mandatului președintelui american Donald Trump, când acesta a amenințat aliații pentru lipsa de investiții în apărarea lor.

„Cu Rutte la NATO și noi lideri în fruntea Uniunii Europene, există posibilitatea de a face ca politicile celor două instituții să coincidă mult mai bine”, explică o sursă diplomatică. Pe lângă următorul președinte al Consiliului, portughezul Antonio Costa, și președinta Comisiei, Ursula von der Leyen, doi foști prim-miniștri baltici ar trebui să ducă această ambiție de partea UE: lituanianul Andrius Kubilius, comisar pentru Apărare, și estonianca Kaja Kallas, noul șef al diplomației europene, cunoscută pentru sprijinul său energic pentru Ucraina.

Sursa: RADOR RADIO ROMANIA