Din 2022, dacă nu chiar din 2014, Rusia a început să estompeze granița dintre război și pace în relațiile sale cu Occidentul. Amenințarea a crescut insidios, trecând treptat praguri alarmante. După operațiunile clandestine de destabilizare a societăților europene – manifestate prin incendii în centre comerciale sau graffiti amenințătoare – au urmat provocările deschise și militare. Din august, cel puțin cinci țări – toate printre cei mai fermi susținători ai Ucrainei – s-au confruntat cu incursiuni rusești în spațiul lor aerian.

Prima alertă, dată de Lituania în această vară, a fost urmată de zborul a circa douăzeci de drone deasupra Poloniei, incursiunea unui alt aparat autonom în România, apoi pătrunderea unor avioane de vânătoare rusești în spațiul estonian. Un avion de recunoaștere rus, intrat deasupra Mării Baltice fără plan de zbor și cu transponderul oprit, a fost interceptat weekendul trecut de aviația germană și suedeză. Norvegia a dezvăluit, de asemenea, că spațiul său aerian a fost încălcat de trei ori în ultimele șase luni de către aviația rusă. În plus, aeroporturile din Copenhaga (Danemarca) și Oslo (Norvegia) au fost blocate câteva ore pe 22 septembrie din cauza prezenței unor drone mari manevrate „de un actor competent”. Pentru prim-ministra Mette Frederiksen, este vorba despre „cel mai grav atac împotriva infrastructurilor critice daneze de până acum”. Fără a putea atribui incidentul direct Rusiei, ea a precizat că implicarea Moscovei nu poate fi exclusă.

Un calendar care nu ține de întâmplare

Dacă incursiunile aeriene rusești în spațiul european nu sunt o noutate, recurența, amploarea și forma lor devin tot mai îngrijorătoare. „Contextul s-a schimbat: Rusia nu se mai mulțumește să-și afișeze disprețul obișnuit pentru regulile internaționale și pentru frontierele statelor vecine, ci testează din ce în ce mai deschis coeziunea, eficiența și capacitatea de rezistență a NATO în fața unor astfel de acțiuni”, scrie Tomas Jermalavicius într-o analiză a Centrului Internațional pentru Apărare și Securitate (ICDS), think tank-ul de referință al Estoniei. Calendarul acestor acțiuni nu este deloc întâmplător: Alianța Atlantică este slăbită de președinția lui Donald Trump, iar eforturile de apărare ale statelor europene sunt încă departe de a da roade.

Polonia și Estonia au activat, pe rând, articolul 4 al Tratatului Atlanticului de Nord, care declanșează consultări între aliați atunci când un stat membru consideră că securitatea, suveranitatea și integritatea sa teritorială sunt grav amenințate. La finalul celor mai recente discuții, secretarul general Mark Rutte a afirmat că NATO este „pregătită să apere fiecare centimetru pătrat al teritoriului aliat”. Miercuri, 24 septembrie, Emmanuel Macron a cerut ca răspunsul țărilor NATO „să urce un nivel” în caz de „noi provocări” ale Rusiei, în special în spațiul aerian al Europei de Est. Totuși, în fața acestor „teste” ale armatei ruse, „nu vom deschide focul”, a insistat președintele francez, contrazicându-l astfel pe președintele american Donald Trump.

Operațiunea „Santinela orientală”, creată în urma incursiunilor cu drone în Polonia, trebuie să întărească prezența și mijloacele Alianței pentru apărarea cerului de pe flancul estic. Opt țări, printre care și Franța, s-au oferit voluntare. Statele Unite, în schimb, nu au răspuns apelului. În paralel, Uniunea Europeană trebuie să lanseze săptămâna aceasta discuțiile privind „zidul antidronă”, care ar putea, într-un an, să îmbunătățească detectarea aparatelor zburătoare, mai ales prin senzori acustici.

Reținere sau escaladare?

„Această campanie [rusă] cu costuri reduse, destinată să facă NATO să pară un tigru de hârtie, va continua probabil să crească în intensitate. Până acum, toate reacțiile insuficiente, manifestările de reținere și lipsa unor costuri disuasive au încurajat Rusia să meargă tot mai departe”, subliniază Tomas Jermalavicius.

Fiecare provocare rusă pune NATO în fața aceleiași dileme, dar tot mai acut: să aleagă între reținere – care evită o confruntare armată directă, dar deschide calea unor operațiuni rusești din ce în ce mai îndrăznețe – și escaladare, riscantă dar necesară pentru a trasa linii roșii.

Care va fi incidentul „prea mult”? Răspunsul depinde, probabil, de țări. Premierul Donald Tusk a anunțat că va doborî orice avion care încalcă spațiul aerian polonez, pentru ca apoi să-și tempereze declarația. Marți, 23 septembrie, Parlamentul lituanian a autorizat armata să doboare imediat dronele care ar pătrunde pe teritoriul său (măsura nu se aplică și avioanelor, decizia revenind celorlalți membri NATO care asigură prin rotație apărarea aeriană a țărilor baltice).

Înainte de a-și revizui regulile de angajament cu aviația rusă, țările europene își vor consulta probabil cu atenție aliații, în primul rând Statele Unite. O scurtă declarație făcută marți de Donald Trump a dat deja de lucru statelor majore și diplomațiilor. Întrebat, într-o conferință de presă, dacă crede că membrii NATO ar trebui să doboare avioanele rusești care le încalcă spațiul aerian, președintele american a spus simplu: „DA”.

Sursa: Rador Radio România