Schimbările climatice și factorii de mediu joacă un rol în aprofundarea sărăciei și a inegalităților. Condițiile meteorologice extreme și dezastrele naturale, cum ar fi inundațiile și secetele, afectează comunitățile cele mai vulnerabile, cărora le lipsesc mijloacele necesare pentru a face față acestor crize. În viitor, se așteaptă ca aceste fenomene să crească ca frecvență și intensitate, fiind necesare resurse suplimentare pentru a face față impactului. Cu toate acestea, tocmai aceste resurse sunt prea rare sau aproape că lipsesc pentru oamenii săraci și grupurile vulnerabile, care trăiesc adesea în zone mai riscante și nu au stabilitatea financiară necesară pentru a face față potențialelor daune și pierderi.

Conform datelor Eurostat, în anul 2023, 94,6 milioane de persoane din UE (21,4%) erau expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială. Politicile sociale din UE trebuie reconfigurate pentru a răspunde acestor inegalități tot mai mari și pentru a oferi un sprijin mai eficient celor care au nevoie. Protecția socială trebuie consolidată, pentru a se asigura accesul la servicii de bază, cum ar fi educația, sănătatea și sprijinul pentru locuințe. La nivelul UE, riscul de sărăcie sau excluziune socială în 2023 a fost cel mai mare în rândul copiilor sub 18 ani și al tinerilor, dar și cel mai scăzut în rândul persoanelor cu vârsta de 65 de ani sau peste.

Dacă ne concentrăm pe persoanele aflate la o vârstă aptă de muncă, în România 17,7%, în Bulgaria 16%, iar  în Grecia 13,5% au trăit anul trecut în lipsuri materiale și sociale severe. Mai mult decât atât, ponderea gospodăriilor care au întâmpinat greutăți în „a avea bani de la un salariu la altul” în 2023 a variat de la aproximativ un sfert sau mai puțin în Țările de Jos, Germania, Suedia, Luxemburg și Finlanda, până la 78,2% în Bulgaria și 87,6% în Grecia.

Inegalitățile privind veniturile, lipsa accesului la serviciile de bază și presiunea crescândă asupra mobilității sociale subminează ideea de coeziune socială și de șanse egale în Europa. Împreună cu schimbările climatice, schimbările demografice și transformările tehnologice, aceste inegalități amenință stabilitatea economică a societăților europene și perspectivele viitoare ale tinerelor generații. Dacă politicile Uniunii Europene și ale guvernelor naționale nu vizează reducerea acestor inegalități, sărăcia ar putea deveni o „epidemie” permanentă, care va afecta milioane de oameni.

Dezastrele naturale pot deschide cicluri de sărăcie, deoarece fac ca oamenii să-și piardă proprietățile și locul de muncă, iar asta aprofundează dificultățile financiare. Evenimentele meteorologice periculoase devin un catalizator al excluziunii sociale, deoarece adesea aceste familii mai sărace nu au economii sau asigurări, ceea ce înseamnă că orice dezastru natural le poate pune într-o poziție și mai proastă. Le lipsesc fondurile pentru a reconstrui ceva și sunt forțate să se bazeze pe ajutor umanitar și pe măsuri de supraviețuire pe termen scurt, în loc de strategii pe termen lung pentru stabilitatea economică.

Sărăcia reduce, de asemenea, accesul la resurse pentru a se rezolva problema schimbărilor climatice. Gospodăriile sărace tind să folosească în principal tehnologii de încălzire mai vechi și ineficiente, ceea ce le crește și mai mult costurile și emisiile. Având un acces limitat la educație și informații despre riscurile climatice, aceste persoane rămân ignorante cu privire la măsurile eficiente pe care le-ar putea lua pentru a-și proteja casele și mijloacele de trai. Acest lucru duce la un impact și mai puternic al dezastrelor asupra lor.

Reducerea sărăciei și construirea unei infrastructuri durabile în zonele vulnerabile sunt esențiale pentru reducerea impactului dezastrelor naturale. Este important să se investească în măsuri de prevenire și adaptare la schimbările climatice, care includ îmbunătățirea condițiilor de locuire, accesul la educație și asistență medicală, precum și sprijin financiar pentru cei mai afectați.

Sursa: Rador Radio România