Conferința s-a încheiat duminică cu îngrijorarea larg răspândită că Washingtonul vrea să excludă Bătrânul Continent de la masa negocierilor, relatează EFE într-o analiză.

Liderii europeni au repetat ca o mantră în ultimele trei zile în capitala bavareză ideea că nu poate exista un proces de negociere fără Ucraina și fără Europa, nicio discuție despre viitoarea arhitectură de securitate a continentului fără Europa.

Keith Kellogg, emisarul special al președintelui american Donald Trump pentru războiul din Ucraina, a declarat deschis că nu consideră că europenii ar trebui să fie implicați direct în negocieri.

Washingtonul susține că procesul de la Minsk din 2014 și 2015 pentru încetarea focului în regiunea Donbas din Ucraina a eșuat pentru că au fost prea multe părți implicate.

În plus, președintele Donald Trump a sugerat că un acord de pace implică mai întâi un pact între el și liderul de la Kremlin, Vladimir Putin, și nu cu președintele țării invadate, Volodimir Zelenski. Astfel, europenii nu sunt îngrijorați doar pentru că nu au nicio voce la masa negocierilor, ci și pentru că nu sunt consultați sau chiar informați despre tipul de pace pe care SUA doresc să o propună pentru Ucraina.

Președintele leton Edgars Rinkevics a insistat duminică asupra necesității de a continua sprijinirea Ucrainei astfel încât aceasta să se afle într-o situație de forță care să nu permită negocieri pe la spatele său. Rinkevics a mai spus că dacă Europa trebuie să își asume mai multă responsabilitate în privința Ucrainei, așa cum doresc SUA și cum este dispusă să facă, atunci trebuie să aibă un rol în negocieri.

„Sunt convins că SUA vor să pună capăt războiului. Cel în care nu am încredere este Vladimir Putin și există pericolul ca SUA să se înșele în privința sa. Pentru că, despre ce vorbim? O pace durabilă sau o încetare a focului care să permită Rusiei să se reînarmeze?”, a spus președintele leton.

În ceea ce privește posibilele concesii făcute Rusiei, cum ar fi cele propuse în ultimele zile de secretarul american al apărării, Pete Hegseth, când a calificat ideea revenirii la granițele din 2014 ca fiind nerealistă, unii lideri europeni au menționat o comparație cu politica împăciuitoristă a premierului britanic Neville Chamberlain față de naziști care s-a reflectat în rezultatele Conferinței de la Munchen din 1938.

„Ca turist, îmi place locul (Munchen). Lumea e amabilă, berea perfectă, galeriile de artă excelente. Ca istoric și politician, astăzi pot spune doar că niciodată, din nou, Munchen”, a declarat premierul polonez Donald Tusk pe contul său de X.

S-au făcut comparații și cu Conferința de la Ialta de acum 80 de ani în care Uniunea Sovietică, Marea Britanie și SUA au definit arhitectura Europei după cel de-al Doilea Război Mondial. „Spiritul de la Ialta” s-a opus „spiritului de la Helsinki”, aluzie la cea de-a 50-a aniversare a Actului de la Helsinki, în care URSS s-a angajat, la fel ca SUA și restul țărilor europene, să respecte drepturile omului și libertățile fundamentale și să respecte dreptul internațional.

„Vin dintr-o țară mică care are nevoie de Helsinki mai mult decât de Ialta. Cred că trebuie să-i reînviem spiritul”, a declarat duminică președintele finlandez Alexander Stubb ca o concluzie a perspectivei europene.

Liderii europeni se așteptau la o explicație din partea SUA în privința planului lor de pace, dacă există vreunul, dar ceea ce au auzit pe scena principală a Conferinței de Securitate de la Munchen au fost critici la adresa modelului democratic al Europei, o dovadă în plus a fisurilor care au apărut sau au reapărut în relațiile transatlantice odată cu revenirea la Casa Albă a lui Donald Trump.

În discursul său de vineri, vicepreședintele american J.D. Vance a declarat că amenințarea nu vine din Rusia sau China, ci din interiorul Europei. El a denunțat ceea ce consideră că este o deficiență a libertății de exprimare pe Bătrânul Continent care, a spus el, trebuie să elimine cordoanele sanitare și vetou-rile pe care le opune „vocilor alternative”, cum ar fi populiștii de extremă dreapta și de stânga.

Fostul ministru spaniol de externe și actualul rector al Școlii de Științe Politice și Relații Internaționale din Paris, Arancha Gonzalez Laya, a descris în declarații pentru EFE ceea ce s-a întâmplat la conferința de securitate cu delegația SUA ca fiind „un punct de cotitură” în relațiile transatlantice.

Cu toate acestea, ea a subliniat că această schimbare de ton într-o administrație americană din ce în ce mai asertivă era deja previzibilă deoarece vine după o serie de măsuri și anunțuri ale președintelui Trump privind impunerea de tarife Europei și solicitarea pentru o creștere considerabilă a cheltuielilor destinate apărării, precum și după discuția sa telefonică cu Vladimir Putin.

„Toate acestea au precedat Munchen și acum și aici s-au cristalizat printr-o contestare fără precedent” a democrației europene, a estimat Arancha Gonzalez Laya.