Această decizie implică și acceptarea principiilor politice radicale ale Vox, care includ pași înapoi în privința drepturilor femeilor și a politici socialor sociale.

În următorii patru ani, PP va guverna în 30 din cele 50 de provincii spaniole – a obținut majoritatea absolută în 14 – și Partidul Socialist (PSOE) în 10, relatează EFE, partener EURACTIV.

Feijóo, pe care mulți analiști l-au lăudat în urmă cu un an pentru tonul său moderat și conciliant, a susținut până de curând că ar prefera să nu încheie un pact cu Vox și s-ar simți inconfortabil să meargă alături de acest partid.

„Nu împărtășesc ideile Vox”, „uneori este mai bine să pierzi guvernul decât să câștigi prin populism” sau „ei (Vox) nu au gestionat niciodată bani publici” sunt câteva dintre declarațiile recente ale lui Feijóo, potrivit presei spaniole.

După înfrângerea zdrobitoare a Partidului socialist și a partenerului său mai mic de coaliție Unidas Podemos la alegerile regionale și municipale din 28 mai, discursul PP a început să semene din ce în ce mai mult cu cel al Vox, cu care PP va guverna în multe regiuni, inclusiv în Comunitatea Valenciană (est).

În urma alegerilor din mai, harta politică regională și municipală a Spaniei se va schimba profund. Potrivit unor sondaje și analiști, acesta ar putea fi prologul a ceea ce ar putea fi repetat la nivel național la alegerile generale din 23 iulie, cu un posibil guvern de coaliție PP-Vox.

Confruntat cu această posibilitate, premierul spaniol Pedro Sánchez (PSOE/S&D) a avertizat duminică asupra faptului că există ceva „mult mai periculos decât Vox”, și anume un PP care își asumă „premisele și politicile” formațiunii de extremă dreapta.

Într-un interviu exclusiv publicat duminică în El País, Sánchez a spus că spaniolii au acum informațiile pe care nu le aveau înainte: „PP și Vox își asumă deja fără ambiguitate că vor guverna într-o coaliție”.

Comunitatea Andaluziei a încetat să mai fie un bastion al PSOE, care dominase regiunea timp de aproape 40 de ani înainte de a trece în mâinile PP în mai multe orașe mari, inclusiv Sevilla.

PP și-a triplat puterea în plan regional față de alegerile precedente din 2019 și a semnat până acum acorduri cu Vox în șase capitale de provincie, în timp ce socialiștii au pierdut mai mult de jumătate din consiliile orășenești pe care le aveau în urmă cu patru ani, deși au avut o surpriză plăcută în Barcelona.

„Cordoane sanitare” asimetrice și vetouri încrucișate

Ultimele alegeri au provocat o strategie de „veto încrucișat” asimetric sau „cordoane sanitaires”, unele municipalități blocând intrarea Vox, în timp ce altele au pus „frâne de urgență" intrării forțelor pro-independență în administrațiile locale.

Un exemplu în acest sens este Catalonia, una dintre cele mai prospere regiuni ale Spaniei. Weekendul trecut s-a ajuns la un acord istoric prin care socialistul Jaume Collboni (PSC) va deveni primar al orașului catalan datorită sprijinului PP și Catalunya en Comú, un partid de stânga naționalist, dar nu pro-independență.

Alianța PP-PSOE-Catalunya en Comú l-a împiedicat pe candidatul pro-independență Xavier Trias să guverneze orașul împreună cu stânga republicană separatistă catalană (ERC), forță politică pe care s-a bazat Pedro Sánchez pentru a guverna la Madrid împreună cu alte formațiuni pro-independență din Parlament.

Un alt exemplu este Țara Bascilor, unde PP i-a dat voturile PSOE din orașul Vitoria, iar în alte cinci consilii municipale le-a oferit Partidului Naționalist Basc (PNV) pentru a-l împiedica pe separatistul EH Bildu, care a generat recent o controversă după ce a adăugat 44 de foști membri ai grupării teroriste ETA pe listele sale electorale locale, să intre în guvern.

PP așterne „covorul roșu” pentru Vox

Cea mai dură dezbatere politică se concentrează pe pactele regionale PP-Vox din cauza repercusiunilor pe care le-ar putea avea la alegerile generale, dacă PSOE nu reușește să-și unească forțele cu noua platformă progresistă Sumar condusă de actuala ministră a Muncii, Yolanda Díaz.

Apropierea PP de Vox înseamnă că partidul de centru-dreapta, care guvernează deja cu Vox în Comunitatea Castilla y León, a fost nevoit să accepte unele dintre principiile politice radicale ale partidului de extremă dreapta, în prezent a treia cea mai mare forță din Spania.

Pe un ton ironic, ministra Economiei, Nadia Calviño, a declarat săptămâna trecută că PP „a trecut de la trasarea liniilor roșii (să guverneze cu Vox) la a desfășura covorul roșu” pentru partidul de extremă dreaptă condus de Santiago Abascal, un prieten premierului Viktor Orbán și aliat apropiat al premierei Giorgia Meloni.

Demontarea politicilor de egalitate

Una dintre cele mai sensibile probleme este poziția Vox cu privire la politicile de egalitate de gen implementate de guvernul progresist de coaliție PSOE-Unidas Podemos.

Programul său de guvernare include eliminarea sau reducerea unor astfel de politici, apărate de controversata ministră a Egalității, Irene Montero.

Săptămâna trecută, José María Llanos, deputatul Vox în parlamentul regional al Comunității Valencia, a asigurat postul public spaniol RTVE că „violența de gen nu există, violența masculină nu există”.

Datele arată însă că numărul victimelor violenței de gen în Spania a crescut cu 8,3% în 2022, la 32.644, potrivit datelor recente ale Institutului Național de Statistică (INE), care include actele de violență fizică sau psihologică. Potrivit INE, 49 de femei au fost ucise din cauza violenței de gen în 2022.

Declarațiile controversate ale lui Llano sunt un exemplu clar că pentru PP, Vox ar putea fi, înainte de 23 iulie, un tovarăș de călătorie foarte incomod, o povară uriașă, dar e un preț pe care va trebui să-l plătească pentru a-l „alunga” pe Sánchez de la guvernare, ceea ce e ambiția supremă a PP.