În decembrie 2022, au apărut informații despre faptul că oficiali din Qatar au mituit politicieni europeni pentru a câștiga influență la Bruxelles.

Întrucât câțiva politicieni de top din UE au fost investigați sau arestați, scandalul ar putea fi unul dintre cele mai mari care au zguduit instituțiile europene.

"Qatargate a afectat, fără îndoială, reputația și credibilitatea singurei case a democrației. Parlamentul European este singura instituție aleasă în mod direct din UE de către cetățenii noștri. Deci asta a fost foarte dăunător", a spus al-Sahlani în interviul acordat EURACTIV.

Cu toate acestea, al-Sahlani consideră că este un lucru pozitiv faptul că lumina reflectoarelor a fost pusă pe discuțiile anterior blocate asupra unui organism de etică al UE și speră că va pune bazele pentru "ce se poate face atunci când vine vorba de prevenirea corupției în cadrul Parlamentului [European]”.

Comitetul pentru etică

În 2019, o propunere de creare a unui organism de monitorizare a eticii în Parlament a fost pusă pe masa Comisiei Europene, dar "nu a existat nicio urmare", a spus eurodeputata suedeză.

Apoi, în 2021, PE a adoptat o rezoluție prin care se cerea crearea unui organism de etică al UE, pentru a pune în aplicare codul de conduită existent și pentru a urmări cazurile de corupție.

Dar, după cum a relatat EURACTIV, problema a fost aproape ignorată de Comisia Europeană până la Quatargate: la câteva zile după scandal, șefa Comisiei, Ursula Von der Leyen, a cerut un organism de etică al UE care să cuprindă "nu doar reguli puternice, ci aceleași reguli care să acopere toate instituțiilor UE și să nu permită nicio scutire”.

Potrivit europarlamentarei Renew Europe, ar putea "de fapt să aplice codul moral de conduită pe care îl avem”.

Organismul de Etică al UE ar trebui să fie compus din nouă personalități independente numite de Comisie și PE, precum și din Ombudsman și Curtea de Justiție a UE, a explicat Al-Sahlani.

"Ceea ce ne-am dorim este ca ei să aibă, de fapt, două sarcini majore: una este să propună măsuri concrete cu privire la modul de prevenire a unei încălcări, dar și ce să facă în cazul în care se descoperă o încălcare. Iar în termen de 20 de zile, dacă nu s-au luat măsuri, atunci cazul ar trebui înaintat organelor de drept”, a explicat europarlamentara.

"Iar al doilea este de a proteja avertizorii” și de a garanta siguranța acestora, a spus ea.

Planul lui Metsola

Șefa PE, Roberta Metsola, a propus un plan în 14 puncte pentru a reforma instituția după dezvăluirile Qatargate. Planul a fost prezentat pe 14 ianuarie la conferința președinților (CoP).

Discuția asupra planului este în desfășurare și se așteaptă să apară noi evoluții cu ocazia următoarei CoP de joi (9 februarie).

Președinta grupului Renew Europe, Stéphane Séjourné, a declarat pentru EURACTIV că grupul va solicita CoP o dezbatere în sesiunea plenară despre crearea unui "corp de etică interinstituțional”.

Al-Sahlani a criticat Partidul Popular European (PPE) de centru-dreapta și grupurile de dreapta Conservatori și Reformiști europeni (ECR) după ce primii s-au abținut, iar cei din urmă au votat împotriva Corpului Etic la reuniunea CoP din 14 ianuarie.

Efectul de bumerang?

Dar, potrivit lui al-Sahlani, unele dintre propunerile lui Metsola ar putea avea ca rezultat mai puțină transparență, în special în ceea ce privește activitatea Comisiei pentru Afaceri Externe (AFET), care se află în centrul scandalului.

De exemplu, în ceea ce privește rezoluțiile urgente, textul propune să nu se implice niciun europarlamentar în AFET dacă aceștia nu fac parte oficial din acesta. Europarlamentarul suedez consideră că o astfel de propunere poate, dimpotrivă, să scadă transparența lucrărilor AFET, deoarece reduce participarea deputaților europeni.

"Sunt foarte pasionată de apărarea drepturilor omului. Dar nu sunt membru al [AFET]. Și una dintre propuneri este ca, dacă nu sunteți [membru], atunci nu ar trebui să dezbateți rezoluții urgente”.

Rezoluțiile sunt texte nelegislative pe care Parlamentul UE le votează în timpul sesiunilor plenare, care de obicei precizează poziția Camerei cu privire la o situație specifică, de exemplu, situația drepturilor omului într-o țară din afara UE. Astfel de texte au adesea un impact uriaș asupra acestor țări.

"Sper că, în dorința noastră de a crește transparența, nu luăm măsuri care, de fapt, nu ajută la transparență”, a explicat Al Sahlani.