Unde s-a ascuns Rusia? Miercuri 2 aprilie, pe tabla uriașă fluturată de Donald Trump pe care erau trecute țările afectate de taxele vamale americane s-a remarcat în mod deosebit o absență: cea a regimului lui Vladimir Putin. 

În timp ce, de la cele mai îndepărtate insule ale Antarcticii până la cele mai sărace țări, toată lumea a fost lovită de fulgerul vamal al președintelui Statelor Unite, Rusia a fost în mod curios ferită.

Purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Karoline Leavitt, a susținut că Moscova era deja sub sancțiuni care „împiedică un comerț semnificativ” între cele două națiuni. Argumentul este fals, deoarece volumul exporturilor rusești către Statele Unite, în ciuda războiului, se ridică la 3,5 miliarde de dolari (3,2 miliarde de euro), o cifră care situează Rusia peste 130 de alte țări din lume, obligate acum să plătească taxe vamale. Ucraina, deși atacată de Rusia, va trebui de exemplu să plătească taxe de 10%.

Această favoare acordată Rusiei de către Donald Trump ridică chestiunea viitorului sancțiunilor occidentale împotriva acesteia. În timp ce Washingtonul face eforturi pentru a pune capăt luptelor cât mai repede posibil, Steve Witkoff, trimisul special american aflat în centrul negocierilor de încetare a focului, a declarat în martie că reducerea sancțiunilor va veni de îndată ce vor fi încheiate discuțiile, fără a aștepta un acord de pace sau o eventuală undă verde europeană.

Dacă Europa nu este invitată la masa negocierilor, rolul ei s-ar putea dovedi totuși esențial, deoarece este cea care deține în mare măsură cheia mecanismului de sancțiuni. Statele Unite pot elimina un anumit număr de constrângeri, dar până la urmă au puține pârghii asupra economiei ruse. În acest domeniu, geografia este decisivă: Rusia este mult mai dependentă de Uniunea Europeană decât de Statele Unite.

Chiar dacă Washingtonul decide să restabilească comerțul cu Moscova, efectele ar rămâne limitate. Înainte de invazia Ucrainei, abia ajungeau la 35 de miliarde de dolari, de zece ori mai puțin decât cu Europa, cel mai mare partener comercial al Rusiei.

Economie atrofiată

Ipoteza potrivit căreia Donald Trump ar forța pentru o încetare urgentă a focului care să permită companiilor americane să semneze mii de contracte favorabile nu este una serioasă. Rusia nu este un El Dorado. Absența statului de drept, naționalizarea companiilor străine prezente înainte de război și incertitudinile generate de presupusul expansionism al lui Vladimir Putin sunt suficiente pentru a descuraja băncile și investitorii americani.

În plus, atrofia economiei ruse, care a fost în mare parte reorientată spre efortul de război, limitează oportunitățile. Revenirea la o economie a păcii va dura timp și va avea loc cu prețul unei restructurări dureroase. În cele din urmă, China, după ce s-a impus în multe sectoare, va fi greu de dislocat. În ceea ce privește dimensiunea economiei ruse, care este destul de modestă, multe companii pot spune că jocul nu merită efortul.

Din punct de vedere financiar, nici ridicarea sancțiunilor de către americani nu ar fi decisivă. Problema activelor înghețate ale Băncii Centrale a Rusiei rămâne nerezolvată. Investiți în datorii europene și gestionați de Euroclear, o companie internațională de depozitare de fonduri cu sediul în Bruxelles, ele vor rămâne inaccesibile.

La fel, băncile rusești nu și-au putut recăpăta locul în sistemul internațional de plăți. Swift, structura prin care trec acestea, este o companie cu sediul în Belgia, care va avea întotdeauna posibilitatea de a bloca tranzacțiile. În cele din urmă, în trei ani de război, sistemul financiar rus a devenit complet opac. Va fi nevoie de mult timp până când băncile americane se vor reconecta cu o țară exclusă din Financial Action Task Force, câinele de pază global pentru fluxurile de bani murdari.

Colac de salvare neașteptat

În ceea ce privește exporturile rusești de petrol, nici în acest caz ridicarea sancțiunilor de către Statele Unite nu ar fi decisivă. Chiar dacă plafonul de preț impus la Moscova are un efect asupra veniturilor, volumele exportate, datorită eludării sancțiunilor, le depășesc deja pe cele din 2021. Marja de progres este așadar limitată.

„În cele din urmă, Europa are mult mai multe cărți în mână decât s-ar putea crede pentru a menține presiunea asupra Rusiei”, a declarat Agathe Demarais, economist la Consiliul European pentru Relații Externe. Dacă Ucraina ar fi obligată să semneze un acord catastrofal pentru integritatea sa și pentru securitatea europeană, UE și-ar putea afirma interesele reînnoind seturile de sancțiuni deja în vigoare, sau chiar înăsprindu-le.

Contrar narațiunii susținute de regimul Vladimir Putin, timpul nu este de partea lui, pentru că sancțiunile îi epuizează economia. Cea mai bună dovadă este că Moscova este nerăbdătoare ca ele să fie ridicate. Vasalizată de China, sugrumată de inflație și de ratele mari ale dobânzilor, Rusia vede schimbarea de curs americană în favoarea sa ca pe un colac de salvare neașteptat. Acesta este motivul pentru care Europa trebuie să-și mențină sancțiunile cu orice preț pentru a spera în continuare să influențeze raportul de putere.

Acestea trebuie să fie reînnoite până în vară. Problema este că acest tip de decizie trebuie votată în unanimitate. Ungaria, din cauza apropierii sale de Moscova, riscă, încă o dată, să-și vândă scump votul sau chiar să se desprindă de el. „Faptul că singurul instrument eficient pe care UE îl are pentru a-și contracara inamicii este la cheremul unuia sau a două state membre care ar putea să-l trădeze reprezintă o problemă politică majoră în sine. Este timpul să-i punem capăt”, insistă Guillaume Duval, consilier la Institutul Jacques Delors.

Europa trebuie să facă totul pentru a-și securiza această carte, trecând rapid la sistemul majorității calificate.

Sursa: Rador Radio România