O ploaie ucigașă cade peste Ucraina aproape în fiecare noapte. Drone, rachete și bombe telecomandate. Lansate spre infrastructură sau cartiere ale orașului, cu scopul de a distruge, ucide și a răspândi frică în Kiev, Herson și Odesa.

Acest război se desfășoară cu o intensitate tot mai mare și cu muniție tot mai multă. Donald Trump a înțeles în sfârșit acest lucru: nu numai că Vladimir Putin nu este dispus să negocieze, dar continuă să-și consolideze arsenalul, perfecționând noi arme. Precum „Cernobîlul zburător”, porecla noii rachete nucleare a Rusiei, care a finalizat cu succes ultimul test pe 21 octombrie. Sau precum cele două milioane de rezerviști ruși care, grație unei noi legi aflate în curs de adoptare, ar putea fi mobilizați pentru a se alătura celor 700.000 de soldați ruși prezenți în Ucraina, potrivit Institutului pentru Studiul Războiului (ISW).

Confruntat cu această logică implacabilă, șeful Statului Major al Forțelor Armate Franceze, Fabien Mandon, știe despre ce vorbește atunci când declară că trebuie să fim pregătiți pentru „această ciocnire cu Rusia în trei sau patru ani”. Și cum putem evita acest lucru dacă nu ajutând Ucraina, mai mult ca niciodată? Volodimir Zelenski transmite acest mesaj fără încetare de trei ani și jumătate. El cunoaște pericolul rusesc, această linie a frontului care trebuie stabilizată cu orice preț, aceste sute de drone rusești pe care armata sa încearcă să le intercepteze în fiecare noapte. Dar armele și banii lipsesc, chiar dacă Suedia tocmai a promis 150 de avioane Gripen, iar Franța s-a angajat să livreze noi rachete Mirage și Aster.

În timp ce Europa și Statele Unite au oferit Ucrainei un total anual egal de 60 de miliarde de euro sub formă de ajutor militar din 2022, revenirea lui Donald Trump la Casa Albă din acest an marchează un punct de cotitură: de la sfârșitul verii, fluxul de ajutor american s-a epuizat. „Provocarea pentru europeni este să-și dubleze contribuția dacă vor să mențină nivelul ajutorului acordat Kievului”, calculează François Heisbourg, consilier special la Fundația pentru Cercetare Strategică.

Sunt ei capabili de asta, într-o perioadă de reduceri bugetare și când fiecare țară trebuie să-și intensifice propriile eforturi de reînarmare? Da, cu condiția să apeleze la activele rusești înghețate în Europa. O sumă neașteptată de 250 de miliarde de euro, din care europenii intenționează să extragă 140 de miliarde, grație unei inginerii financiare la fel de creative pe cât de complexe. În timp ce belgienii încă ezită, Germania, mult timp foarte reticentă, a ajuns în sfârșit, sub impulsul cancelarului Merz, să accepte evidența: această sumă neașteptată, împărțită în rate anuale, oferă o adevărată gură de aer pentru Ucraina. „Acest lucru permite finanțarea ajutorului militar acordat Ucrainei, apelând la contribuabilul rus și nu la contribuabilul european”, rezumă François Heisbourg, un susținător al acestei soluții. Un scenariu la care Franța, mult timp precaută, s-a raliat în sfârșit și care ar trebui să se materializeze imediat ce se va ajunge la un acord cu guvernul belgian – cu siguranță înainte de sfârșitul anului. Nu există prea multe vești bune pe Frontul de Est. Sub acest aspect, merită evidențiat rezultatul unui acord european.

Sursa: Rador Radio România