Reuniunea țărilor din inițiativa Conectivitatea Energetică în Europa Centrală și de Sud-Est (CESEC), găzduită de Atena săptămâna trecută, ar putea fi un moment de referință pentru dezvoltarea politicii energetice internaționale în Europa de Sud-Est.

Această reuniune bienală a statelor membre UE, a Comisiei Europene și a statelor Comunității Energetice (aproape toate statele din Comunitate sunt candidate la UE) a fost o oportunitate de prim rang de a realiza o analiză aprofundată asupra securității energetice regionale după invazia rusă în Ucraina. CESEC urmărește prin planuri de acțiune structurate să coordoneze și să promoveze interconectivitatea piețelor regionale de gaze naturale și energie electrică, aceasta fiind, de altfel, și o condiție prealabilă pentru liberalizarea și omogenizarea piețelor energetice din regiune cu piața unică europeană a energiei, scrie în moneyreview.gr Theodoros Tsakiris, profesor asociat de Geopolitică și Politică Energetică la Universitatea din Nicosia.

Pentru prima dată, la întâlnirea de la Atena s-a decis extinderea scopului energetic al acestei interconexiuni pentru a include viitoarea producție de hidrogen și alte gaze regenerabile, subliniind în același timp necesitatea finalizării interconexiunilor și/sau modernizării rețelelor de gaze naturale, care servesc obiectivului strategic al obținerii unei independențe definitive și totale față de importurile de la Gazprom, așa cum este stabilit în planul REPowerEU. Această ambiție nu este acceptată cu entuziasm de toate țările din regiune, excepțiile evidente – dar și inevitabile –  fiind Ungaria, Serbia și, în plan secund, Macedonia de Nord. Totuși chiar și aceste trei țări caută modalități de a se desprinde (fie) și parțial de gazul natural rusesc.

În aprilie 2023, Azerbaidjanul, Bulgaria, România, Ungaria și Slovacia au semnat la Sofia un proiect de conductă pe care l-au numit Inelul de Solidaritate (Solidarity Ring), care avea ca scop să ocolească, prin Turcia, infrastructura grecească de gaze din nordul Greciei. Acest acord a fost însoțit de o serie de acorduri comerciale pentru exporturi de gaze naturale de la compania de stat turcă BOTAS până în România, Ungaria și Bulgaria. Bulgaria a fost prima care a întreprins – încă din ianuarie 2023 – pași concreți spre implementarea acestui plan care, în esență, încerca să revigoreze filosofia și într-o oarecare măsură traseul proiectului Nabucco West.

Acest plan revendica, în detrimentul conductei TAP și în detrimentul Greciei, posibilitatea de a deveni principalul canal de export pentru exporturile de gaz azer din Marea Caspică. Inițiatorii proiectului Nabucco au eșuat în anul 2013, când s-a impus opțiunea TAP prin Grecia, conductă care a intrat în funcțiune în 2020 și pentru care există perspectiva de a-și dubla capacitatea până la sfârșitul acestui deceniu, dacă sunt îndeplinite condițiile necesare de existență a cantităților de gaze și a cererii aferente de gaze.

Dar Grecia a mers dincolo de conducta TAP în efortul său de a deveni un hub pentru transportul gazelor naturale nu doar în direcția est-vest prin conducta TAP, ci și în direcția sud-nord, un obiectiv strategic cunoscut sub numele de „coridorul vertical”. Acest obiectiv strategic, care datează din 2016, presupune, pe lângă finalizarea conductei IGB (2022) și a Stației Plutitoare de Stocare și Regazeificare (FSRU) de la Alexandroupoli, consolidarea sistemului grecesc de gaze naturale, consolidare care a început cu mult înainte de construirea celor două infrastructuri menționate mai sus.

Ca urmare a acestor investiții al căror ritm de realizare a accelerat începând cu 2019, cum ar fi finalizarea celui de-al treilea rezervor al terminalului de la Revythoussa, creșterea capacității de regazeificare și creșterea continuă a capacității rețelei prin noi compresoare pe direcția de export sud-nord, Grecia a putut salva la propriu Bulgaria de pericolul asfixierii energetice atunci când exporturile rusești au fost întrerupte peste noapte în anul 2022. Până în 2022, peste 1/3 din fluxurile totale din sistemul elen de transport de gaze erau exporturi către nord, mai ales că utilizarea acestei rețele este mult mai competitivă față de orice alt traseu alternativ.

Competitivitatea traseului grecesc pare să fi fost neglijată de guvernul interimar al Bulgariei care în 2023 s-a angajat la un contract pe termen lung cu compania turcă BOTAS, în condiții netransparente și împovărătoare, prin care a contractat 1,5 miliarde de metri cubi/an pentru o perioadă de 10 ani  Este de remarcat faptul că actualul guvern al lui Nikolai Denkov consideră acest contract dezavantajos și cere revizuirea lui.

Competitivitatea infrastructurii operatorului elen de transport al gazelor (DESFA) este sporită de funcționarea conductei IGB și a FSRU Alexandroupoli, sisteme care ambele vor funcționa la capacitatea maximă după finalizarea modernizării compresoarelor DESFA din zona Komotini, proiect în valoare de 110 milioane de euro care a fost deja implementat. Odată cu finalizarea sa, IGB-ul poate funcționa la capacitatea tehnică maximă de 5 miliarde de metri cubi/an.

Acesta este însă doar începutul. Cea mai importantă evoluție în ceea ce privește strategia Greciei pentru „coridorul vertical” nu a fost confirmarea rolului important pe care infrastructurile de gaze din Grecia de Nord îl joacă pentru securitatea energetică regională, cât mai ales extinderea coaliției de țări care susțin acest rol ce se bazează pe aprofundarea în continuare a cooperării energetice greco-bulgare și pe deschiderea unui coridor care va contribui – prin inversarea fluxului conductei sovietice Trans-Balkan Pipeline – pentru a contribui la independența completă a Ucrainei și Moldovei față de gazele naturale rusești.

„Diplomația” sistematică și minuțioasă dusă de DESFA și de Ministerul Energiei de la Atena timp de multe luni pare să fi dat roade, pentru că nimeni nu mai poate ignora acum „coridorul vertical” care pleacă din Grecia și al cărui rol nodal nu poate fi ocolit. Costul acestor infrastructuri estimat la 450 de milioane de euro, dintre care 300 de milioane se referă la rețeaua spre Ucraina și Moldova, sunt suportate aproape integral de Bulgaria, România și – într-o măsură mai mică – de Moldova.

Este extrem de greu de înțeles de ce UE continuă să refuze să ofere un sprijin financiar de substanță pentru aceste infrastructuri care servesc obiectivului principal al strategiei REPowerEU și care ar putea funcționa în mod benefic în primul rând pentru Ucraina și, în al doilea rând, pentru Ungaria și Slovacia.

sursa: RADOR RADIO ROMÂNIA