Europa are nevoie de un imbold. Procesul de convergență dintre statele membre și rata de creștere a productivității au stagnat după criza financiară, iar modalitatea de revitalizare poate fi includerea mai multor țări în bloc și extinderea pieței unice. „Ar putea genera noi surse de creștere”, spune Fondul Monetar Internațional (FMI) în raportul său Regional Economic Outlook pentru Europa, publicat marți. O nouă rundă de extindere ar putea reduce diferența de venit cu Statele Unite cu până la 10 puncte procentuale. „Dacă sunt combinate cu o integrare mai profundă pentru a reduce barierele rămase în UE, beneficiile ar putea fi mărite”, calculează organizația cu sediul la Washington.

Documentul FMI oferă o imagine istorică de ansamblu a integrării europene și a efectelor pozitive pe care aceasta le-a avut asupra nivelurilor PIB pe cap de locuitor. „Integrarea eficientă și reformele structurale au deschis economiile și le-au îmbunătățit conectivitatea, în beneficiul statelor membre ante și post-extinderea din 2004”, notează raportul. Datorită integrării de noi parteneri, îmbunătățirii productivității și investițiilor de capital abundente, nivelul mediu al venitului a crescut cu aproape 30% în ultimii 15 ani, permițând reducerea decalajului de venit cu Statele Unite și între regiunile mai bogate și cele mai sărace, principalii beneficiari ai procesului de convergență. Începând cu 2011, însă, ritmul s-a oprit: astăzi, PIB-ul pe cap de locuitor pe Bătrânul Continent încă este cu o treime mai mic decât cel al celei mai mari economii din lume.

Acest decalaj este, de asemenea, foarte inegal. Partenerii care au aderat la blocul comunitar înainte de 2004 sunt cu 20 de ani în urmă față de traiectoria veniturilor Statelor Unite, în timp ce cei care s-au alăturat ulterior au o situație similară cu cea a țării nord-americane la sfârșitul anilor 1980. Candidații la aderare sunt în urmă cu peste jumătate de secol. „Cu alte cuvinte, astăzi venitul mediu pe cap de locuitor al vechilor state membre, al celor noi și al actualelor candidate la aderare se situează la 80%, 57% și, respectiv, 41% [față de SUA] . Acestea sunt decalaje enorme, dar și oportunități de a recupera terenul pierdut”, clarifică Fondul. De altfel, noii parteneri au fost cei care au contribuit cel mai mult la reducerea decalajului de venituri între 1998 și 2011, iar convergența a fost mai rapidă decât în ​​alte locuri ale lumii, de exemplu în cazul Asiei.

În acest fel, dacă o mai mare integrare ar putea genera noi surse de creștere, pe de o parte, extinderea pieței unice ar ajuta întregul bloc, pe de altă parte, să achiziționeze noi tehnologii și să beneficieze de economii de scară cu acces la un număr mai mare de consumatori și factori de producție. De asemenea, s-ar distribui capitalul uman și financiar mai eficient datorită liberei circulații a persoanelor și capitalului. Dacă efectele noilor aderări ale actualelor 10 țări candidate ar fi similare cu cele din 2004, PIB-ul pe locuitor al noii UE-37 ar putea crește cu până la 14% în 15 ani.

Succesul pieței unice

Piața unică a UE, care permite libera circulație a mărfurilor, serviciilor, capitalurilor și persoanelor, a fost marele arhitect al procesului de convergență. FMI subliniază efectele benigne ale eliminării barierelor din calea comerțului și circulației, precum și armonizarea reglementărilor în multe domenii, un cocktail de factori care generează mai multe beneficii decât un simplu acord de liber schimb. La acestea se adaugă fondurile comunitare, în principal cele destinate regiunilor cele mai rămase în urmă.

„Beneficiile aderării la UE și transformarea economică aferentă sunt mari”, se arată în document. „În cei 15 ani de la aderare [în runda de extindere din 2004], regiunile noilor state membre au câștigat în medie 23% din PIB pe cap de locuitor, iar câștigul a depășit 10% după cinci ani și 30% după 15 ani. Câștigul este echivalent cu o rată de creștere a PIB-ului cu 1,7 puncte procentuale în plus pe an, menținând totul constant, accelerând semnificativ convergența în Europa. „Toate regiunile au beneficiat, cele mai mari câștiguri fiind înregistrate în țările baltice și România.”

Fără o schimbare de direcție, însă, viitorul nu arată bine. Saltul pe care l-a cunoscut economia europeană după pandemie s-a terminat, iar progresul în activitatea celor Douăzeci și șapte va continua să fie slab în următorii ani, în special în cele mai mari economii, precum Germania și Italia. Spania este salvată de această dinamică, deoarece va fi țara, dintre cele mari, cu cea mai mare creștere în acest an și în următorul, dar sănătatea vecinilor săi poate genera contagieri.

Accentul rămâne pe productivitatea scăzută. Creșterea acesteia a fost unul dintre motoarele convergenței, dar creșterea a ajuns să încetinească în ultimii ani, începând cu criza din 2008 și lovită din nou de recesiunea cauzată de pandemie. E o concluzie la care au ajuns și numeroasele rapoarte comandate de Bruxelles pentru a găsi rețeta pentru a ieși din stagnare. Unul dintre cele mai recente, cel al fostului președinte al BCE, Mario Draghi, este răsunător: trebuie să adâncim piața unică drept instrument de stimulare a economiei.

Sursa: Rador Radio România