Dacă bilanțul președinției franceze a Consiliului Uniunii Europrene este pozitiv în multe domenii, voința lui Emmanuel Macron de "a nu umili" Rusia i-a putut slăbi autoritatea într-o parte a continentului care susține o continuare a războiului în Ucraina până la înfrângerea rusă, scrie Le Monde într-un editorial.

Emmanuel Macron spera să facă din cele șase luni de președinție franceză a Consiliului Uniunii Europene o ocazie pentru a pune bazele leadership-ului pe care îl revendica în cadrul celor 27. Acțiunea se anunța dificilă din cauza alegerilor din Franța. A fost marcată mai ales de revenirea războiului în Europa, prin invadarea Ucrainei de către Rusia, pe 24 februarie, care a lovit agenda pregătită de Paris și a pus la încercare "suveranitatea" europeană dragă șefului statului.

În acest context belicos, liderii europeni și-au înmulțit, în ultimele zile, complimentele pentru voluntarismul pus în acțiune de Franța, care predă ștafeta Republicii Cehe, vineri, 1 iulie. "Franța poate fi mândră" de președinția sa, a apreciat Ursula von der Leyen, șefa Comisiei, în vreme ce președintele Consiliului Eropean, Charles Michel, saluta "munca gigantică realizată". 

Șase rânduri de sancțiuni 

Nu putem, într-adevăr, decât saluta reușita acestei președinții. Guvernul francez se bucură, pe bună dreptate, că a contribuit la progresul marilor dosare aflate la ordinea zilei - de la tranziția energetică la reglementarea digitalului, trecând prin gestionarea frontierelor și reprezentarea femeilor în consiliile de administrație. El se poate mândri și că a putut coordona riposta la șocul produs de agresarea unei țări situate la porțile Uniuniui Europene.

Franța s-a mobilizat să apară cele șase serii de sancțiuni luate împotriva Moscovei de la înceoutul conflictului. Ea s-a străduit să organizeze sprijinul umanitar, financiar și militar al Ucrainei, prin cofinanțarea europeană, inedită, a livrărilor de arme unei terțe țări în război. Fără a uita reactivitatea celor 27 la primirea milioanelor de refugiați ucraineni care fugeau de război.

În sfârșit, Parisul a acționat pentru a întări "busola strategică" a celor 27 și a spori eforturile de cooperare în materie de apărare, în completarea NATO aflată în plină renaștere.

La reuniunea Consiliului European din 23 și 24 iunie, această mobilizare a culminat cu atribuirea statutului de candidat Ucrainei, la o săptămână după vizita la Kiev a lui Emmanuel Macron și a liderilor german, italian și român.

Dar dacă bilanțul este pozitiv în multe domenii, acest lucru nu ne poate opri să ne întrebăm despre limitele leadershipului lui Emmanuel Macron, într-o Europă în care raporturile de forțe evoluează. Astfel, voința șefului statului de "a nu umili" Rusia, grija sa da a menține o linie de comunicare deschisă cu Kremlinul au putut slăbi autoritatea sa pe o parte a continentului - Polonia și țările baltice - care susține o continuare a războiului până la înfrângerea rusă, Franța, Germania și Italia pledând pentru o linie mai moderată.

Doar timpul va permite să estimăm soarta proiectelor schițate sub președinia franceză. Viitorul ideii de "comunitate politică europeană", lansată la începutul lui mai de către Emmanuel Macron pentru a lega țările candidate de UE fără a grăbi extinderea, va fi un prim test pentru a evalua soarta autorității reale a șefului statului.

Al doilea test, referitor la eventualitatea promovării unui nou plan de relansare sprijinit de o datorie comună, va fi și mai redutabil dacă cnflictul din Ucraina ar duce la o recesiune în cadrul celor 27. Și o idee și cealaltă sunt departe de a întruni consensul, dar meriă să fie susținute.

Sursa: RADOR