Acordul prevede livrarea a 40 de astfel de avioane de vânătoare fabricate de un consorțiu format din Germania, Regatul Unit, Italia și Spania. Berlinul este motivat de dorința de a înarma Ankara pentru a apăra flancul sud-estic al NATO.

„Le Monde” (Franța) reamintește că Turcia a depus o cerere de autorizare în martie 2023. Acordul prevede livrarea a 40 de avioane de luptă. Avioanele urmează să fie construite în Regatul Unit, iar piesele vor fi furnizate de Germania. Acesta este un punct de cotitură, „începutul unei noi ere”, potrivit Ankarei, care pune capăt a doi ani de blocaj, dar marchează și revenirea la pragmatism în politica externă germană. Contrar unei poziții de lungă durată de a refuza orice livrare de arme către o putere nedemocratică sau către o putere aflată în conflict deschis, Berlinul s-a adaptat noii ere a geopoliticii.

Nu se mai pune problema de a pune presiune pe Turcia pentru libertățile sale care contrazic democrația și drepturile omului, cum ar fi încarcerarea în martie a primarului Istanbulului, Ekrem Imamoglu, principalul adversar al președintelui turc Recep Tayyip Erdogan.

Odată cu retragerea parțială a SUA din sistemul de securitate european, prioritatea este acum reintegrarea completă a Turciei și dotarea acesteia cu arme de înaltă performanță pentru a apăra flancul sud-estic al Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (NATO).

Decizia guvernului german vine în urma vizitei cancelarului Friedrich Merz la Londra, pe 17 iulie, în timpul căreia a fost semnat un tratat de prietenie, care includea propuneri importante de apărare. Obiectivul Regatului Unit, care a menținut mult timp o relație strânsă cu Franța în probleme de securitate, a fost tocmai o mai bună integrare a Germaniei în definirea unei politici comune de armament, în special în ceea ce privește exporturile de arme. În timpul întâlnirii, premierul britanic Keir Starmer a îndemnat cancelarul să ridice veto-ul german asupra exportului de avioane Eurofighter către Ankara.

Modernizarea și diversificarea flotei turcești

Această schimbare în diplomația germană a fost inițiată de cancelarul Olaf Scholz în toamna anului 2024. Recunoscând importanța strategică a Turciei în fața amenințărilor, social-democrații au depus eforturi pentru a crește semnificativ exporturile de arme către Ankara, cu excepția Eurofighter-ului, în special din cauza opoziției Greciei. Conform informațiilor de la Spiegel, Turcia a asigurat în timpul procesului de revizuire că va utiliza aeronava doar în contextul solidarității Alianței în cadrul NATO, adică nu împotriva unui alt membru al organizației.

Acordul a fost anunțat de partea turcă la Istanbul, la Expoziția Internațională a Industriei de Apărare, de către ministrul apărării, Yasar Güler, însoțit de omologul său britanic, John Healey. Cei doi miniștri s-au angajat imediat să aprofundeze acest parteneriat strategic pentru a sprijini descurajarea comună a Alianței. Pentru Ankara, veto-ul german a fost mult timp o sursă de tensiune. Forțele Aeriene Turce au nevoie urgentă să își modernizeze și să își diversifice flota de avioane de luptă, care constă în mare parte din avioane F-16 americane, în număr de aproape 245. Inițial, Turcia a dorit să achiziționeze și avioane F-35 americane. Cu toate acestea, după ce Ankara a achiziționat rachete antiaeriene rusești S-400, concepute pentru a detecta și doborî avioanele NATO, în 2019, Washingtonul a interzis vânzarea acestor aeronave ultramoderne de la Lockheed Martin către Turcia.

Pentru a-și câștiga suveranitatea, Ankara mizează și pe dezvoltări turcești, cum ar fi avionul de vânătoare Kaan. Acesta din urmă a efectuat primul său zbor în februarie și se află încă în faza de testare. Președintele turc Recep Tayyip Erdogan nu este doar dornic să-și consolideze capacitățile de apărare, fie și numai pentru că Grecia a achiziționat avioane de vânătoare Rafale și tocmai a comandat 20 de avioane F-35A Lightning II la începutul lunii iulie, ci și să-și afirme capacitatea de proiecție regională, în special în nordul Siriei și Irakului.

Sursa: Rador Radio România