Un semnal de alarmă care, de când a început criza comercială, nu mai surprinde pe nimeni, dar care servește ca un avertisment suplimentar. Tensiunile comerciale, tarifele mari și retorica agresivă a Washingtonului provoacă o încetinire structurală de luni de zile, simptom al unui divorț economic deja vizibil, al unei relații afectate de neîncredere reciprocă. Dar, în timp ce porturile americane se golesc, cele de pe alte continente se umplu. China, fidelă filosofiei sale de adaptare rapidă, invadează cu mărfurile sale noi piețe: vânzările către Uniunea Europeană (+14% față de anul precedent), Asia de Sud-Est (+15,6%) și Africa (un uimitor +56,4%) sunt în creștere. Per total, China a înregistrat o creștere de 8,3% a exporturilor față de anul precedent în septembrie, o accelerare record, cu o reorganizare care redesenează harta comerțului global. Europa, în special, devine din ce în ce mai centrală în strategia Beijingului. Afluxul tot mai mare de mărfuri chinezești — de la panouri solare la componente electronice și vehicule electrice — pune la încercare producția europeană, deja afectată de costurile energiei și de stagnarea cererii interne. În țări precum Germania și Italia, unde sectorul industrial este încă dependent de exporturi și de valoarea adăugată a produselor „made in Italy”, presiunea asupra producției este din ce în ce mai intensă. Prin urmare, abundența exporturilor chinezești către Europa este manifestarea unei crize mai profunde: pe de o parte, scăderea comerțului cu Statele Unite, pe de altă parte, căutarea de noi piețe care amenință să copleșească economiile europene mai deschise. În spatele cifrelor se ascunde un plan strategic care împletește economia și geopolitica: China ocolește o piață ostilă precum SUA pentru a-și consolida poziția în rândul celor dispuși să o primească. Proprietarii de fabrici chineze, însă, nu prea au de ales: sunt constrânși să reducă prețurile pentru a atrage cumpărători străini, în timp ce consumatorii interni își țin portofelele închise, deoarece cererea rămâne stagnantă.

Între timp, Beijingul menține o poziție puternică în ceea ce privește pământurile rare, materiile prime esențiale pentru industria high-tech și tranziția energetică. Exportul lor rămâne strict controlat, o pârghie politică, dar și economică, pe care China nu ezită să o folosească ca răspuns implicit la restricțiile occidentale. Aceasta confirmă o putere care nu se mai măsoară doar în termeni de producție, ci mai degrabă în controlul strategic al resurselor. Relațiile dintre Statele Unite și China continuă să oscileze între confruntare și o dezghețare temporară. După o vară de aparentă destindere, cu o pauză de 90 de zile privind tarifele și progresul discuțiilor dintre cele două părți, în ultimele zile a reapărut ruptura: Beijingul și-a reiterat intenția de a refuza să cedeze controlul asupra pământurilor rare, iar Trump a declarat că va impune tarife suplimentare de 100% Chinei și a amenințat că va anula summitul programat în Coreea de Sud cu președintele chinez Xi Jinping. Ulterior, Casa Albă a anunțat: „Statele Unite vor să ajute China, nu să o rănească”. Beijingul a răspuns luni dimineață, îndemnând SUA să „corecteze imediat practicile sale greșite” în ceea ce privește tarifele vamale.

O analiză bazată pe studii realizate de economiștii Universității Harvard și studii de piață arată că, până în prezent, companiile și consumatorii americani au suportat cea mai mare parte a costului tarifelor vamale. Economistul Alberto Cavallo a monitorizat 359.148 de bunuri, atât importate, cât și autohtone. De la intrarea în vigoare a noilor tarife vamale, prețurile bunurilor importate în SUA au crescut în medie cu 4%, în timp ce cele ale produselor autohtone au crescut cu 2%. Cele mai mari creșteri ale importurilor au fost înregistrate pentru bunuri pe care Statele Unite nu le pot produce pe plan intern, cum ar fi cafeaua, sau care provin din țări puternic penalizate, cum ar fi Turcia. Teoria lui Trump conform căreia producătorii străini ar fi cei care ar plăti a fost spulberată de cifre. Realitatea este că firmele americane au fost nevoite să absoarbă costurile tarifelor vamale, transferând o parte dintre ele asupra consumatorilor.

În același timp, furnizorii străini și-au majorat prețurile în dolari, compensând devalorizarea dolarului american. Rezultatul a fost creșterea prețurilor și o creștere suplimentară a inflației din SUA. Rezerva Federală estimează că tarifele au adăugat 30-40 de puncte de bază la inflația de bază actuală, aflată în prezent la 2,9%, în timp ce Institutul Peterson pentru Economie Internațională preconizează un impact general de până la un punct procentual suplimentar pe bază anuală. Efectul, avertizează analiștii, ar putea dura luni de zile, complicând și mai mult gestionarea monetară și încercările de a reduce costul vieții.

Toate acestea se reflectă în atmosfera din jurul deschiderii reuniunilor de toamnă ale Fondului Monetar Internațional și Băncii Mondiale de luni, la Washington. Liderii celor mai influente instituții economice din lume trebuie să facă față unui climat de incertitudine crescândă, marcat de încetinirea comerțului global și de tensiunile tarifare din ce în ce mai persistente. Lumea urmărește cum Beijingul își mută centrul de greutate al exporturilor sale, Statele Unite se retrag în poziții defensive, iar Europa caută un echilibru din ce în ce mai fragil.

Sursa: Rador Radio România