Glumele despre albanezi au rămas în trecut și nu am inventat altele noi, pentru că suntem pe un drum comun. Doar în mod formal pare că suntem mai avansați ca membri ai UE de 17 ani, în timp ce albanezii nu au început încă negocierile de aderare. Dar pe traseul lor european, ei au făcut descoperiri importante pe care trebuie să le examinăm.

Știm că fiecare rămânere în urmă în UE ne costă eforturi suplimentare, ceea ce țările dinaintea noastră nu au făcut. Când, pentru cea de-a cincea extindere a Uniunii, am fost grupați cu România, în 2001, și despărțiți de cei zece primiți în 2004, a trebuit să recuperăm cu un gest neobișnuit, promițând să închidem cele patru reactoare mici din punct de vedere tehnic de la CNE Kozlodui.

Am ajuns din urmă cele zece state de dinaintea noastră în 2007, dar în ultimul moment ne-au adăugat un mecanism special de monitorizare a statului de drept, care nu exista în alte țări din UE. Mecanismul comun privind supremația legii în toate țările nu a apărut decât 15 ani mai târziu.

De 12 ani, insistăm să intrăm în spațiul Schengen, de când am îndeplinit criteriile tehnice valabile pentru toți. Dar numai pentru noi și pentru români, Olanda s-a "împiedicat”, ne consideră nepregătiți din cauza corupției. De doi ani, „nu”-ul austriac răsună și el puternic din cauza reflexelor protectoare ale Vienei împotriva migrației din sud-est. A trebuit să-i convingem că nu suntem mai răi decât țările deja acceptate în Schengen și am acceptat verificări suplimentare pentru a-i determina să ne creadă.

Prim-ministrul bulgar Nikolai Denkov ne-a asigurat de la Bruxelles că așteaptă ca ușile Schengen să se deschidă în orice moment, deoarece Olanda s-a "înmuiat”. De Crăciun se întâmplă minuni, dar nu a dezvăluit dacă a auzit condiții suplimentare la întâlnirile sale din timpul Consiliului European (14-15 decembrie 2023).

El a confirmat doar că prim-ministrul ungar Viktor Orban l-a amenințat intempestiv săptămâna trecută cu un veto privind Schengen, cerându-i să eliminăm imediat suprataxa introdusă pentru transferul de gaz rusesc către Serbia și Ungaria prin conducta de gaz Turkish Stream (denumită Balkan Stream de către Boiko Borisov din cauza timidității sale notorii).

Taxa a căzut, ceea ce probabil a transmis un semnal că acum este momentul să impunem mai multe condiții Bulgariei. Care ar putea fi acestea, am primit deja linii directoare de la ministrul austriac de interne, Gerhard Karner.

Dintre noile condiții pe care le-am auzit la data de 10 decembrie, două sunt dintre cele mai neplăcute: să înăsprim controalele la granița noastră cu România și să deschidem porți migranților din Afganistan și Siria pe care Austria nu-i dorește.

Prima este surprinzătoare, pentru că dacă ne îndreptăm împreună cu România spre spațiul Schengen, ar trebui să eliminăm controalele la frontiera dintre noi. Viena vrea exact opusul, ceea ce ar putea însemna cel puțin două lucruri: în primul rând, că nu vom vedea Schengen, și în al doilea rând, că poate România va intra și noi vom rămâne în afară.

Premierul Denkov nu a văzut niciun risc și, pe 14 decembrie, le-a spus jurnaliștilor bulgari de la Bruxelles: "Întărirea temporară a pazei la granița cu România nu va fi o problemă pentru Bulgaria. Dacă va fi introdusă temporar, asta nu este o problemă pentru noi. Astfel de măsuri temporare au fost introduse în multe locuri, de exemplu între Austria și Germania".

Este adevărat că în prezent nu două, ci 11 țări Schengen aplică măsuri temporare la frontieră, dar se așteaptă de la noi să facem mai mult - să înăsprim măsurile deja existente.

Austria știe că migranții ilegali nu caută să intre prin punctele oficiale de trecere a frontierei, ci găsesc alte lacune la graniță. Pentru a întări controlul de-a lungul graniței noastre cu România, acest lucru poate însemna construirea unui gard, la fel cum avem de-a lungul graniței cu Turcia. Evident, nu este vorba de granița noastră fluvială de-a lungul Dunării, care e greu de păcălit, ci de granița terestră, cea din Dobrogea. În asemenea condiții, Bulgaria nu ar putea visa la niciun Schengen, decât în direcția sudică, spre Grecia.

Cu toate acestea, de acolo există riscul ca, dacă permitem accesul liber, să vină și mai mulți migranți. Nici România nu s-ar simți confortabil, pentru că ei i se cere să-și consolideze granițele cu Ungaria și Serbia. Dacă o să ne îngrădim cu sârmă ghimpată, ce am mai avea de negociat cu Austria? Viena ne răspunde: Ca să zburați ca păsările libere prin Air Schengen.  

A doua condiție a Austriei este, de asemenea, inacceptabilă! Ce înseamnă ca Viena să ne returneze migranții nedoriți de ea din Afganistan și Siria? În prezent este în vigoare Regulamentul de la Dublin, conform căruia țările din Europa pot returna migranții în țările în care au fost înregistrați prima dată în UE. Țările care păzesc frontierele externe ale Uniunii consideră regulamentul nedrept față de ele, dar acesta este în vigoare și trebuie respectat până la eventuala sa abrogare.

Prin urmare, Austria nu poate cere Bulgariei și României altceva decât să accepte migranții returnați pe care acestea i-au înregistrat deja în ordine inversă. Și câți sunt aceștia? Ministrul român de Interne a făcut imediat un calcul exact: "Vă dau un singur număr. Anul acesta vorbim de 120 de cetățeni. Deci aceste reguli sunt deja aplicate. România nu este obligată să accepte nimic în plus".

Situația este similară și legat de migranții prin Bulgaria, care nu caută autoritățile să-i înregistreze, ci caută să treacă neobservați în tranzit spre vest. Așa ajung în Austria, Germania și alte destinații mai bogate, evadând de-a lungul traseului balcanic. Viena nu spune câți migranți intenționează să ne trimită, dar se știe că vrea să scape de zeci de mii. Deoarece acest lucru nu poate fi forțat, ea ne oferă o tranzacție: Air Schengen în schimbul migranților, iar asta fără posibilitatea de a se întoarce pe cale terestră, deoarece granițele trebuie securizate pe termen nelimitat.

De unde le-a venit austriecilor ideea asta? De la italieni. Luna trecută, ei i-au făcut pe albanezi să stea cu mâinile încrucișate pentru un acord ciudat: prim-ministrul Edi Rama a fost de acord să accepte „temporar” până la 36.000 de migranți pe an, până când Roma examinează cererile lor de azil în Italia. Gestul Tiranei a fost altruist, din recunoștință față de Italia, pentru că a acceptat mii de refugiați albanezi la începutul anilor '90.

Se poate presupune că, în acest fel, Tirana a făcut din Italia un lobbyist care să o ajute în drumul său către UE. Este greu de spus dacă Albania transmite această experiență Bulgariei, dar președintele său Bayram Begai l-a vizitat pe președintele bulgar Rumen Radev la Sofia pe 14 decembrie, în timp ce Denkov negocia la Bruxelles.

La conferința de presă comună, în prezența lui Bayram Begai, șeful statului bulgar a acordat o mare atenție propriului său rol în povestea Schengen a Bulgariei. Lăudându-și guvernele interimare, el a sfătuit actualul cabinet să finalizeze doar ceea ce el a obținut deja.

Astfel i-a minimizat eforturile și l-a acuzat că culege fructele altora. Lamentările lui Radev că nu mai deține puterea reală nu sunt noi. Dar, dacă crede că vom învăța de la albanezi chestiuni europene, este mai bine să ne astupăm urechile, comentează Svetoslav Terziev.

Sursa: RADOR RADIO ROMÂNIA