De la începutul guvernării Donald Tusk, inaugurată la 13 decembrie 2023, viața politică poloneză a intrat într-o perioadă de puternice turbulențe, de parcă ”revoluția conservatoare” care a fost implementată, din 2015, de partidul naționalist Dreptate și Justiție (PiS) al lui Jaroslaw Kaczynski urma să fie învins de o ”contrarevoluție liberală”, comentează Le Monde.

Fiecare săptămână aduce cota ei de evenimente dramatice: preluarea presei publice, pentru care a fost necesară asistența poliției, cea a parchetului, de către ministrul justiției și arestarea spectaculoasă a doi foști miniștri ai PiS, condamnați pentru abuz de putere, care își găsiseră refugiu în palatul prezidențial, sunt cele mai izbitoare exemple.

De fiecare dată, guvernul a fost acuzat de anumiți observatori că folosește metode care se situează la limita legalității în numele restabilirii ordinii constituționale. În ceea ce privește așa-numitele mass-media ”publice” (dar care transmiteau propagandă guvernamentală brutală sub PiS), instanțele au considerat ilegală metoda ministrului culturii, care a constat în demiterea membrilor consiliilor de administrație.

Însuși ministrul justiției, Adam Bodnar, a recunoscut că a folosit o ”portiță legală” pentru a-l demite pe procurorul național, Dariusz Barski, un fidel al PiS, a cărui funcție a fost creată cu puțin timp înainte de alegeri pentru a proteja interesele partidului în cazul pierderii puterii.

În cazul celor doi foști miniștri PiS condamnați de instanțe independente, amploarea mijloacelor puse în aplicare pentru arestarea lor, demne de o operațiune antiteroristă, poate să fi dat impresia unei cabale politice.

Aceste elemente trebuie să fie legate de realitatea cu care se confruntă noua majoritate, care a moștenit structuri instituționale care se prăbușesc și haos juridic fără egal în democrațiile moderne.

În opt ani, PiS a constituit un adevărat partid-stat, deservit de o nomenclatură care a cimentat cât mai mult pârghiile puterii puse în slujba intereselor sale. Guvernul se confruntă cu un aparat de stat ostil și trebuie să se ocupe de președintele Andrzej Duda, din PiS, care, cu dreptul său de veto, își asumă pe deplin moștenirea de lipsă de respect a partidului său față de statul de drept.

Două sisteme juridice paralele

Timp de opt ani, PiS a răsturnat ordinea instituțională poloneză, încălcând sistematic Constituția. Noua putere se găsește astfel în fața unor instituții atrofiate, devenite de neînțeles chiar și pentru cei mai experimentați juriști. Peste două mii de judecători care au preluat funcția din 2015 au un statut juridic dubios, deoarece au fost numiți de un Consiliu al Magistraturii ”reformat” în mod neconstituțional.

Curtea Constituțională, și ea instituție politizată și instrument al puterii, rămâne o anomalie juridică, a cărei legitimitate doar PiS o recunoaște. În ceea ce privește Curtea Supremă, aceasta face dezbateri contradictorii, în funcție de camerele sesizate (dacă sunt compuse din magistrați independenți sau numiți de PiS).

Rezultă două sisteme juridice paralele: unul recunoscut de noua putere și de majoritatea covârșitoare a juriștilor, celălalt de către opoziția populistă și de președintele Republicii.

După cum rezumă renumitul constituționalist Ewa Letowska, primul apărător al drepturilor civile după căderea comunismului: ”Nu este o chestiune de dualism juridic: este legea, pe de o parte, care se confruntă cu nelegiuirea travestită în lege. Este și un conflict între spiritul legilor și al Constituției, valori la care se referă guvernul, și litera unei legi care, în multe privințe, este contaminată de neconstituționalitate”.

Într-o asemenea realitate, regulile jocului politic, ruinate de puterea anterioară, nu mai sunt clar definite. Confruntat cu obstrucționismul previzibil al președintelui, guvernul nu vede altă opțiune decât să guverneze prin decizii administrative, mizând pe simple rezoluții ale Parlamentului, măsuri ad-hoc sau încălcări legislative.

Metoda aleasă este radicală ca formă și asumată ca atare. Are avantajul eficienței. Este considerată esențială în cadrul promisiunilor electorale ale unei reveniri la o anumită normalitate europeană. După cum a subliniat Donald Tusk, ”singura noastră intenție este să ne întoarcem la felul în care erau lucrurile, care este esența democrației. (…) Din păcate, trebuie să restabilim statul de drept într-o manieră dură și hotărâtă”.

Poziția de victimă a PiS

Președintele Andrzej Duda denunță ”tirania statului de drept”. PiS adoptă o postură de victimă și, într-o logică specifică majorității mișcărilor populiste, operează o inversare totală a valorilor. Jaroslaw Kaczynski vorbește despre ”dictatură” și compară situația actuală cu legea marțială introdusă sub conducerea comunistă.

PiS organizează demonstrații în apărarea unei Constituții pe care a demontat-o ​​cu scrupulozitate. El menționează ”deținuții politici ai regimului Tusk” și împinge indecența până la a-i compara pe foștii miniștri condamnați cu prizonierii politici ruși și belarusi. Prin crearea martirologiei sale, partidul populist speră să creeze un nou mit pentru a-și asigura supraviețuirea.

”Autorii infectării sistemului nostru constituțional se referă la principiile ordinii juridice pe care ei înșiși le-au încălcat și a căror posibilitate de modificare au concretizat-o”, rezumă doamna Letowska. Ea invocă o maximă juridică din latină care ilustrează bine această situație grotească: ”Nimeni nu se poate baza pe propria sa nebunie”. Cu alte cuvinte: legea nu-i va asculta pe cei care au făcut totul pentru a o sabota.

Sursa: RADOR RADIO ROMANIA