Protestele au fost alimentate de comemorarea – cu doar o zi mai devreme – a aniversării dezastrului de la gara Novi Sad, unde un acoperiș renovat s-a prăbușit pe 1 noiembrie anul trecut, soldat cu 16 morți.

Demonstrațiile provin din furia publică față de tragedie, pe care mulți o atribuie neglijenței, lipsei de supraveghere și corupției din cadrul aparatului de stat: acoperișul fusese recent renovat, dar nu a rezistat.

Societatea civilă sârbă - în special studenți, profesori și angajați ai universității - s-a mobilizat în masă, extinzând protestele mult dincolo de un singur eveniment tragic: aceștia cer adevăr, responsabilitate și un sistem politic mai transparent.

Printre cele mai emblematice momente s-a numărat protestul Dijanei Hrka, mama uneia dintre victime, Stefan Hrka, care a început o grevă a foamei într-un cort în fața Parlamentului. Ea le-a spus polițiștilor: „Dacă vreți să mă omorâți, omorâți-mă, dar nu mă voi mișca de aici. Dacă mi se întâmplă ceva, știți ce se va întâmpla”. Prezența sa a galvanizat mulțimea, creând un simbol puternic al furiei colective.

Guvernul sârb, condus de președintele Vučić și partidul său, se află sub presiune de luni de zile. Protestele din peste 200 de orașe demonstrează amploarea nemulțumirii.

În martie 2025, a avut loc una dintre cele mai mari demonstrații din istoria Belgradului, cu o prezență estimată între 100.000 și 300.000 de persoane.

În iunie, poliția a atacat protestatarii care cereau alegeri anticipate și sfârșitul erei Vučić, ceea ce a dus la violențe documentate. Ancheta privind prăbușirea gării din Novi Sad este în desfășurare: ministrul Infrastructurii a confirmat că structura va fi evaluată pentru a se decide dacă va fi demolată sau renovată.

Principalele cerințe ale manifestanților sunt:

– demisia președintelui Vučić sau un guvern interimar independent;

– investigații transparente și tragerea la răspundere a tuturor celor implicați în prăbușirea de la Novi Sad;

– reforme profunde în supravegherea lucrărilor publice, lupta împotriva corupției și o mai mare participare democratică. Mișcarea nu mai este uniformă: inițial condusă în principal de studenți, acum include fermieri, profesori, sindicate și cetățeni obișnuiți.

Cel mai mare risc pentru guvern este pierderea sprijinului și o provocare la adresa stabilității politice: nu este o coincidență faptul că, potrivit unor surse, posibilitatea unor alegeri anticipate este evocată ca o ieșire din criză.

În același timp, statul sârb se teme de o radicalizare a protestelor, cu potențiale ciocniri și represiune, așa cum s-a întâmplat deja cu unele blocaje rutiere sau demonstrații mai violente. Pentru societatea civilă, întrebarea principală este dacă aceste mobilizări vor putea să se traducă în schimbări concrete sau dacă vor rămâne un strigăt de protest fără deblocare politică.

Tragedia de la Novi Sad și protestele care au urmat reprezintă una dintre cele mai mari crize de legitimitate pentru guvernul sârb, după mai bine de un deceniu de guvernare a lui Vučić. Mitingul de duminică de la Belgrad, la fel ca cele din alte orașe, indică faptul că flacăra furiei nu s-a stins.

Sursa: Rador Radio România