Primul pas făcut de Germania în privința interzicerii AfD ilustrează acel gen de îngâmfare care din capul locului a dus la ascensiunea populismului, scrie „The Telegraph” (Marea Britanie).

Uneori îți vine să întinzi mâna înspre germani și să le dai una după ceafă. Ce faci tu acolo, Friedrich Merz?

Alternative für Deutschland (AfD), partidul populist promovat atât de spectaculos de Elon Musk, a fost desemnat vineri „organizație extremistă” de către Bundesamt für Verfassungsschutz (BfV), serviciul de informații intern, măsură care reprezintă primul pas spre interzicerea formațiunii.

Păi nu e aceasta formațiunea care la alegerile din februarie și-a dublat scorul electoral, ajungând pe un loc doi fără precedent istoric? Ba da, chiar aceeași. Iar aceasta e țara în care imediat după 7 octombrie islamiștii împărțeau dulciuri pe stradă [data e cea a pogromului comis de palestinieni în Israel în 2023; împărțitul de dulciuri pe stradă e semn de mare bucurie la musulmani - n.trad.] și declanșau bombe incendiare la sinagogi; însă nici Frăția Musulmană, care încearcă să impună pe nesimțite sharia [legislația religioasă islamică - n.trad.], nici Gărzile Revoluționare Islamice ale regimului iranian, care se fac efectiv răspunzătoare de atentate teroriste, nu sunt interzise acolo.

E ca și cum germanii ar încerca deliberat să incite o revoluție populistă. Conform BfV, „concepția cu privire la oameni bazată pe etnie și originea persoanei care predomină în [AfD - n.a.] nu e compatibilă cu ordinea democratică liberă”, după care sunt citate declarații „xenofobe, anti-minorități, islamofobe” ale liderilor lui. Adevărat sau nu, acesta sună suspicios de mult a argument politic mai degrabă decât a rațiune de securitate.

Și cu siguranță milioanele de alegători ai AfD îl vor interpreta drept politic. Vicepreședintele american JD Vance le-a luat multora vorba din gură atunci când a afirmat „Occidentul a dărâmat unit Zidul Berlinului. Iar acesta a fost reconstruit, nu de către sovietici ori ruși, ci de către establishment-ul german”. Volumul furiei populare din țară e incredibil.

Trecând la România, unde electoratul va merge [a mers – nota red.] duminică la vot, regăsim un scenariu similar. Alegerile din noiembrie au fost anulate după ce un ultranaționalist cvasi-necunoscut, Călin Georgescu, obținuse o victorie șocantă și după ce curtea constituțională a țării se declarase îngrijorată de ingerința Rusiei. Lui Georgescu i s-a interzis să mai candideze, organul electoral al României hotărând că el a „violat însăși obligația de a apăra democrația”.

Totul e foarte european, nu-i așa? Atunci când publicul greșește ceva, trebuie să revii și să mai încerci o dată. Am văzut-o atunci când irlandezii au respins Tratatul de la Lisabona; când danezii au respins Tratatul de la Maastricht; și a fost cât pe-aci s-o vedem și noi când cu Brexit [toate cele trei cazuri sunt referendumuri privind integrarea europeană - n.trad.]. La alegerile din România Georgescu e substituit de George Simion, liderul partidului de extrema dreaptă Alianța pentru Unirea Românilor, care vrea să sisteze ajutorul militar pentru Ucraina. A promis că-i va oferi și lui Georgescu o funcție dacă va câștiga. Va fi interesant de observat ce se va întâmpla într-o asemenea eventualitate.

Aceste manevre au loc la câteva săptămâni după ce șefa extremei drepte franceze Marine Le Pen - și ea susținută de Casa Albă - a fost găsită vinovată de delapidare de fonduri UE, fiind sancționată printre altele cu interdicția de a candida vreme de cinci ani. Ce mai contează că nici măcar un singur cent nu a ajuns în buzunarul ei și că absolut toate celelalte partide par a fi implicate în scheme similare. Sentința pare să-i fi spulberat speranțele de a câștiga președinția în 2027. Problemă rezolvată, nu?

Eu nu le iau apărarea tuturor acestor căpiați. Absolut fiecare partid populist adăpostește unele creaturi sinistre în rândurile sale. Însă ascensiunea lor i se datorează în primul rând unui fenomen pe care l-aș numi „efect de oglindă distorsionantă”: excesele provocate de trufia elitei duc la înfiriparea unei mișcări politice distorsionate care urmărește să o tragă la răspundere.

68% din germani vor mai puțini solicitanți de azil, 57% din germani vor ca imigranții să fie respinși chiar la graniță și numai 3% din germani vor și mai mulți refugiați. Însă pentru establishment e mai ușor să-i interzică pe reprezentanții acestor cetățeni decât să le dea ascultare. Sau poate nu?

Sursa: Rador Radio România