China își afirmă prezența globală îmbinând investițiile, diplomația și inovația tehnologică prin inițiative precum Belt and Road, dar mergând mai departe prin stabilirea propriilor standarde în domeniul datelor, energiei și puterii industriale, scrie „Diário de Notícias” (Portugalia) sub semnătura lui Bernardo Ivo Cruz.

Iar Uniunea Europeană își păstrează vocația multilateralismului și a valorilor democrației, drepturilor omului, statului de drept și dezvoltării durabile. Însă UE se confruntă astăzi cu o dublă provocare. Pe de o parte, presiunile externe, Washingtonul și Beijingul dialogând atunci când interesele lor converg, arată că vremea certitudinilor multilaterale a rămas în urmă.

Pe de altă parte, tensiunile interne dintre statele membre dezvăluie o Europă mai puțin coezivă, în care răspunsurile la adresa războiului din Ucraina, cu privire la criza migrației și la provocările tehnologice expun priorități și strategii diferite. Europa riscă să fie treptat ignorată, devenind secundară pe o tablă de șah dominată de forță, de tehnologie și de inovație.

Geopolitica intereselor, a cipurilor, a datelor și a resurselor naturale asupra valorilor a mutat centrul puterii, iar Bruxelles-ul, care niciodată nu a dictat regulile, dar a știut să se adapteze lor, trăiește în prezent într-un mediu în care pragmatismul depășește norma și se confruntă cu dilema modului de a rămâne relevant atunci când sistemul multilateral se destramă și autoritatea morală se fragmentează. Recentul summit dintre Donald Trump și Xi Jinping, marcat de un aparent dezgheț diplomatic și de promisiunea unei gestionări responsabile a rivalității, a arătat că cele două superputeri definesc contururile noului echilibru global dintre ele, Europa privind din exterior.

Războiul din Ucraina, care, ignorând dreptul internațional și diplomația, pune sub semnul întrebării fundamentele construcției europene, a dezvăluit o Europă capabilă să se mobilizeze, dar și să aplice standarde duble, în funcție de proximitatea conflictelor și de interesele sale. Această ambivalență afectează autoritatea morală europeană, în special în Sudul Global, la care se adaugă eroarea recurentă de a trata regiuni precum Africa, America Latină sau Indo-Pacific ca obiecte ale politicilor de ajutor, iar nu ca parteneri cu propriile voci și interese. Reechilibrarea acestei relații este esențială.

Cooperarea nu poate fi confundată cu paternalismul, iar faptul de a asculta implică aprofundarea parteneriatului, crearea unor forumuri reale pentru luarea deciziilor în comun și recunoașterea reciprocității provocărilor comune. Sudul Global a încetat să mai fie un destinatar pasiv și este acum un partener indispensabil, un protagonist în competiția pentru materii-prime, piețe, energie și putere diplomatică. Reconfigurarea acestei relații necesită mai mult decât proclamarea valorilor: este necesar să se construiască mecanisme de co-responsabilitate, definite în comun și aplicate pe teren.

Recunoașterea limitelor este primul pas în reconstruirea credibilității. Europa nu mai dictează agende, dar poate modela consensul. Nu mai conduce singură, ci poate fi o punte și un mediator. Cea mai mare forță a sa constă în capacitatea sa de a genera încredere și predictibilitate, dacă are curajul să inoveze în formele de cooperare și să integreze diversitatea ca valoare strategică, iar nu ca obstacol politic. Portugalia, cu tradiția sa diplomatică umanistă și cu experiență în construirea de punți, are multe de oferit aici, nu din nostalgie, ci ca exemplu de leadership care transformă dialogul în acțiune și diversitatea în fundamentul unor noi parteneriate.

În această perioadă de dispute, Europa trebuie să investească mai puțin în discursuri axate pe propria agendă și mai mult în propuneri concrete, amintind că numai așa își va putea redobândi centralitatea într-o lume în schimbare și care are nevoie de voci care să apere multilateralismul.

Sursa: Rador Radio România