Într-un interviu exclusiv acordat „El Periodico” (Spania), Kubilius susține că cea mai bună investiție în securitatea Europei este sprijinul militar pentru Kiev.

Andrius Kubilius (Vilnius, 1956) este primul comisar pentru apărare din istoria Uniunii Europene. În ciuda faptului că este în mod tradițional o competență națională în care executivul UE are puțină putere, Kubilius spune că nu s-a confruntat cu o rezistență majoră la activitatea sa în rândul guvernelor blocului comunitar. „Am fost numit comisar pur și simplu pentru că liderii europeni au început să înțeleagă provocările de securitate cu care ne confruntăm”, susține el.

Această amenințare are un prenume și un nume de familie: Vladimir Putin. „În toamnă, liderii europeni au început să înțeleagă că există o amenințare reală de agresiune rusă împotriva statelor membre ale UE sau NATO”, explică comisarul. Ucraina, care luptă cu armata rusă de trei ani, este ultima linie de apărare a Europei.

„Pot să o citez din memorie pe președinta Comisiei, care a spus acum ceva timp că cea mai bună investiție în securitatea europeană este să investești în securitatea Ucrainei. Uneori poate părea o declarație politică foarte simplă, dar este o realitate”, afirmă lituanianul. Europenii, insistă Kubilius, au multe de învățat de la Kiev despre război. „Ucrainenii ne susțin, contribuind cu cunoștințele și experiența lor, ceea ce este foarte important pentru noi”, adaugă el.

De aceea, asigurarea securității Ucrainei în cadrul unui armistițiu este esențială. „Putin cu siguranță nu dorește garanții de securitate pentru Ucraina, garanții reale de securitate, pentru că asta i-ar crea probleme mai mari atunci când planifică orice fel de următoare agresiune împotriva Ucrainei”, insistă Kubilius. „Putin a început războiul împotriva Ucrainei în 2022, nu pentru că s-ar fi temut că Ucraina ar putea deveni membră NATO, nici pentru că ar fi vrut să fie Petru cel Mare și să recupereze teritoriile”, argumentează comisarul. Kubilius susține că adevăratul motiv este că liderul rus „se temea că Ucraina, în special odată cu integrarea sa în UE, ar putea deveni o țară foarte prosperă din punct de vedere economic și social, precum statele baltice sau Europa Centrală, și că acest lucru ar putea inspira poporul rus să înceapă să-și pună întrebări”.

Înarmarea Ucrainei este unul dintre pilonii strategiei europene de apărare. Celălalt este dezvoltarea unei politici cu adevărat comune și aprofundarea autonomiei față de alți actori, în special Statele Unite. Pentru Kubilius, o mai mare independență europeană nu înseamnă neapărat o ruptură a relațiilor cu Washingtonul, ci chiar opusul.

De asemenea, comisarul recunoaște că poziția administrației președintelui Donald Trump, cu concentrarea sa asupra regiunii Asia-Pacific, explică parțial militarizarea UE și o încercare de a o face mai autonomă. „Dar trebuie să fim realiști: va dura”, subliniază el. „Și independența noastră nu înseamnă ruperea legăturilor cu partenerii noștri transatlantici”, subliniază el, insistând că Washingtonul rămâne un aliat cheie pentru pacea internațională și pentru continent.

Cel mai mare spațiu de colaborare în domeniul apărării dintre UE și SUA este NATO. Kubilius consideră că activitatea la nivelul UE nu este în contradicție cu cea a alianței, ci o completează. „NATO are responsabilități specifice atunci când vine vorba de conceperea planurilor de apărare”, explică el. Valoarea adăugată a UE, spune el, este capacitatea sa de a strânge fonduri și de a contribui la atingerea obiectivelor de capabilitate și prin politica industrială.

În ultimele șase luni, multe dintre inițiativele pe care Comisia Europeană le-a propus au fost în această direcție: consolidarea politicii de apărare a UE. Bruxelles-ul a simplificat reglementările pentru a facilita lucrurile pentru industrie, a încurajat achizițiile publice comune și a relaxat regulile fiscale pentru a permite țărilor să își mărească cheltuielile militare. „Acum provocarea este să livrăm rezultate”, recunoaște Kubilius.

„Când vorbesc despre Uniunea Europeană de Apărare, spun întotdeauna că trebuie să ne lărgim perspectiva și să nu ne limităm doar la statele membre ale UE”, explică politicianul, care consideră securitatea continentului ca o responsabilitate comună. „Pe de o parte, avem Ucraina și, pe de altă parte, Marea Britanie și Norvegia, cu capacități militare cu adevărat semnificative”, adaugă el, „așa că ar fi foarte important pentru noi să vedem cum le putem integra pe toate”.

UE lucrează deja pentru a se asigura că acele țări cu care are acorduri de securitate participă la oportunitățile de finanțare. Lituanianul subliniază, de asemenea, nivelul de pregătire al armatei ucrainene. „Pe partea democratică a continentului, avem forțele militare ucrainene, care sunt singurele forțe militare care au fost testate în luptă”, susține el.

La nivelul UE, dezvoltarea politicii este aproape o obligație legală. Tratatele prevăd că „în caz de agresiune militară, statele membre ale UE trebuie să fie pregătite să vină în ajutorul unui alt stat membru”, explică Kublius. „Întrebarea este cât de pregătiți suntem”, recunoaște comisarul, adăugând că, cu inamicul la ușa noastră, „trebuie să fim mult mai pragmatici”.

Sursa: Rador Radio România