Confruntat cu problema din ce în ce mai presantă a „garanțiilor de securitate” pentru Ucraina, întâlnirea desfășurată la Paris, în fostul spital militar din Val-de-Grâce, miercuri, 12 martie, între miniștrii apărării din principalele puteri militare europene, Franța, Marea Britanie, Germania, Italia și Polonia, a făcut din „planificare” principalul său cuvânt de ordine. Un termen care, în limbajul militar, se dorește a fi încărcat de sens, și care semnifică dorința de a depăși declarațiile de intenție pentru a trece la implementarea unor obiective concrete.

În timp ce europenii sunt în prezent marginalizați în contextul discuțiilor inițiate între Statele Unite, Rusia și Ucraina pentru o încetare a focului, această a treia întâlnire a așa-numitului format „E5”, creat a doua zi după alegerea președintelui american Donald Trump, s-a dorit a fi un semnal al determinării unora dintre aliați de a interveni, indiferent de cost.

„Acum trebuie să începem să avem o agendă pragmatică, puțin mai aspră (…), dar tocmai prin aceste detalii vom reuși să schimbăm paradigma geopolitică”, a insistat miercuri ministrul Forțelor Armate, Sébastien Lecornu.

Pentru a demonstra seriozitatea intențiilor lor, aliații au folosit pe scară largă mijloacele de comunicare strategică. În special prin asumarea alinierii puternice cu concluziile reuniunii șefilor de stat major ai armatelor a 34 de țări, inclusiv a tuturor membrilor NATO – cu excepția Statelor Unite – sub conducerea singurelor două state cu descurajare nucleară de pe continentul european: Franța și Regatul Unit.

O întâlnire într-un format unic și istoric care a avut loc la Muzeul Maritim, un loc simbolic: pe acest deal Chaillot, aliații s-au întâlnit între 1952 și 1959, când Alianța Atlantică era încă la început și Parisul era sediul ei.

La finalul acestei întâlniri, liderii militari au convenit, într-un comunicat de presă, să „realimenteze autoritățile politice” cu „opțiuni solide” pentru „sprijinirea Ucrainei și descurajarea Rusiei”. O nouă întâlnire ar urma să aibă loc în săptămâna 17 martie cu țările care doresc acest lucru, adică în jur de „cincisprezece”, a spus miercuri ministrul Lecornu.

Exercițiul este, totuși, departe de a fi simplu, întrucât țările voluntare sunt dependente de un calendar și de negocieri care le scapă. „Miniștrii apărării nu pot imagina doar cele mai bune scenarii, trebuie să ne gândim la toate scenariile posibile și imaginabile, de la cel mai bun la cel mai rău”, a amintit cu franchețe ministrul italian al apărării, Guido Crosetto, în timpul unei conferințe de presă alături de omologii săi, miercuri, la Val-de-Grâce.

Dacă principiul trimiterii de trupe în Ucraina, odată ce s-a declarat încetarea focului, apare susținut de un număr relativ mare de aliați, rămân multe detalii de discutat. „Decizia finală va depinde de condiții foarte clare privind misiunea, obiectivul și mandatul” acestei forțe, a declarat, cu prudență, ministrul apărării din Olanda, Ruben Brekelmans, marți, în cadrul Forumului de Apărare și Strategie de la Paris.

„O Ucraina demilitarizată nu (mai) există”

Aliații europeni ai Ucrainei au profitat însă de aceste două întâlniri pentru a susține alte chestiuni. În special preocuparea lor pentru securitatea la Marea Neagră, cea a centralelor nucleare ucrainene, dar și dorința de a evita cu orice preț ca Moscova să ceară o „demilitarizare” a Ucrainei pentru a valida încetarea focului. „Prima garanție de securitate pentru Ucraina este însăși armata ucraineană, capacitățile sale, armele sale, echipamentele sale, antrenamentul său, formatul său”, a subliniat Lecornu. „O Ucraină demilitarizată nu există (...). Este ca și cum unui om i-ar lipsi un picior”, a adăugat omologul său italian.

Cuvintele sale se fac ecoul temerilor aliaților că Rusia va obține încetarea sau limitarea ajutorului militar european către Ucraina, precum și limitarea diferitelor programe de pregătire pentru militarii de la Kiev, susținute încă de la începutul războiului fie în afara Ucrainei, în Polonia în special, dar și, în anumite cazuri, mai discret, pe teritoriul acesteia. Același lucru este valabil și pentru toate proiectele dezvoltate de industria de apărare, care au avut ca scop sprijinirea dezvoltării industriei ucrainene prin împrumuturi, joint ventures sau centre de întreținere sau producție de arme direct pe teritoriul său.

De asemenea, în ultimele două zile au apărut solicitări la adresa Kievului. Unii aliați se gândesc acum să reia o cerere înaintată de administrația democrată a lui Joe Biden la sfârșitul anului 2024: o nouă scădere a vârstei de recrutare. O măsură foarte nepopulară în Ucraina, deoarece Kievul a căutat întotdeauna să-și protejeze tineretul de război. Aflate sub presiunea aliaților, autoritățile ucrainene au redus deja această limită de vârstă de la 27 la 25 de ani la jumătatea anului 2024. Dar în toamnă, Washingtonul a început să ceară ca aceasta să fie fixată la 18 ani.

Aceste întâlniri de la Paris au fost de asemenea o oportunitate de a avansa în proiectele de cooperare în domeniul apărării între europeni, după ce Comisia Europeană a pus în discuție, pe 4 martie, noi opțiuni de finanțare în cadrul planului său Rearm Europe. Un plan considerat parte integrantă a protecției Ucrainei.

„Sunt zile decisive”, a conchis secretarul britanic al apărării, John Healey. „Îi spun acum  președintelui Putin: e rândul tău. Ai spus că vrei să discuți, dovedește-o. Acceptă încetarea focului (...). Nu face greșeli!”.

Sursa: Rador Radio România