„Opriți masacrul”: De fiecare dată când a vorbit despre războiul din Ucraina, a promis că va pune capăt conflictului. Așa și-a definit obiectivul candidatul - și mai târziu președintele SUA - Donald Trump. 

Masacrul poate fi oprit printr-un acord de încetare a focului. Cu toate acestea, orice istoric sau diplomat vă va spune că încetarea ostilităților și construirea păcii sunt două lucruri foarte diferite. Încetarea focului nu împiedică o reluare a masacrului dacă nu este planificat nimic pentru perioada următoare.

Problema este că Donald Trump nu vorbește niciodată despre „construirea păcii” în Ucraina. „Nu are niciun plan”, spun europenii care au căutat informații la Washington în ultimele săptămâni. Marea lor temere, ca și cea a ucrainenilor, era să-i vadă pe ruși și americani angajați în negocieri în lipsa lor în Arabia Saudită, încheind o încetare a focului care nu va rezolva nimic – și pentru care vor plăti prețul.

Primele reacții de marți, după patru ore de discuții la Riad între șefii celor două diplomații – Marco Rubio, pentru Statele Unite, și Serghei Lavrov, pentru Rusia – le dau, din păcate, dreptate: întâlnirea a fost „pozitivă și constructivă”, a declarat un oficial rus. „Americanii au început să ne înțeleagă mai bine poziția”, a adăugat Lavrov, un veteran al acestui tip de exercițiu: este ministru de douăzeci de ani, singurul capabil să concureze la vechimea în funcție cu Andrei Gromîko, predecesorul său sovietic care a fost în acest post timp de douăzeci și opt de ani, din 1957 până în 1985.

Urmează să fie formate două echipe de negociere, s-a mai anunțat.

Consilierul pentru securitate națională al lui Donald Trump, Mike Waltz, vrea să fie conciliant și descrie lucrurile mai subtil decât președintele: „Trebuie să existe un sfârșit permanent al războiului, nu un sfârșit temporar, așa cum am văzut în trecut. Știm, aceasta este realitatea, va trebui să existe o discuție pe teritorii și va fi o discuție despre garanțiile de securitate”.

Dacă există un lucru pe care europenii încep să-l înțeleagă, la o lună de la revenirea republicanului la Casa Albă, este că în această președinție hiper-personalizată contează doar cuvântul liderului. Iar prioritatea liderului este încetarea focului.

Precedentul Georgia

Unii europeni au negociat și în trecut, în mai multe rânduri, încetări ale focului cu Vladimir Putin. Și au amintiri amare despre asta.

Nicolas Sarkozy a negociat în august 2008 o încetare a focului direct cu omologul său rus, care tocmai invadase Georgia. Moscova și-a impus condițiile președintelui Mihail Saakașvili și nu s-a retras niciodată cu adevărat din Georgia. Astăzi, cele două mici „republici” separatiste georgiene sunt ocupate de armata rusă, iar țara se află sub influența Moscovei, neputând funcționa democratic.

Experiența ucraineană este similară. Negocierea cu Moscova a lăsat un gust amar germanilor și francezilor care au condus discuțiile în cadrul procesului de la Minsk, din 2014 până în 2021, proces care trebuia să găsească o soluție pentru conflictul din Donbas, unde rușii au intervenit în 2014 în sprijinul separatiștilor ucraineni, la câteva luni după anexarea Crimeei.

O primă încetare a focului a intrat în vigoare pe 5 septembrie 2014. A fost încălcată după câteva zile. Cu cele mai bune intenții, cancelarul Angela Merkel și președintele François Hollande au lansat o nouă rundă de discuții la Minsk, în februarie 2015. Luptele aveau loc în Donbas, cu armata ucraineană pusă într-o situație dificilă. Putin a încercat să amâne încetarea focului cât mai mult posibil, pentru a permite forțelor sale să câștige teren.

Discuțiile s-au prelungit și în timpul nopții, iar potrivit martorilor, președintele rus și-a convocat șeful de cabinet și l-a întrebat, în fața președintelui ucrainean, Petro Poroșenko, ce s-ar întâmpla dacă ar lua cu asalt un oraș pe care ucrainenii încercau cu disperare să-l apere. „Zece mii de morți”, a răspuns acesta. „Acum înțelegi?”, l-a întrebat apoi Putin pe Poroșenko, care a devenit palid. Încetarea focului a fost semnată în dimineața următoare, în mare parte în favoarea rușilor, iar orașul în cauză, Debaltseve, a căzut.

Germanii și francezii au încercat să depășească momentul încetării focului cu partenerii lor ruși și ucraineni, punând în aplicare un proces complex de măsuri politice în Donbas. Astfel, diplomații europeni au petrecut sute de ore chinuitoare ascultându-i pe omologii ruși rătăcind prin detalii, astfel încât procesul să nu demareze niciodată. Nu numai că această activitate de subminare a avut succes, ci chiar a culminat cu o invazie pe scară largă a Ucrainei pe 24 februarie 2022.

Rușii, hârșâiți în negocieri

Desigur, echipa lui Donald Trump va putea pretinde mereu că este mai pricepută decât europenii – generalul Keith Kellogg a spus deja acest lucru la Munchen pe 15 februarie: nu se pune problema să repete Minsk, „acolo erau prea mulți oameni în jurul mesei, de aceea a eșuat”. Singuri împotriva rușilor, cei hârșâiți în negocieri, vor putea fi americanii cei mai deștepți?

Marți, la Paris, comisarul european pentru apărare, Andrius Kubilius, ne-a indicat o propoziție care îl îngrijorează din raportul întâlnirii Rubio-Lavrov publicat de Departamentul de Stat: „Am convenit să instituim un mecanism de consultare pentru a aborda elementele ''iritante'' din relațiile bilaterale”. „Dacă Ucraina este văzută ca un element iritant, asta nu este foarte bine”, comentează Kubilius.

Printre altele, acest raport afirmă că „Președintele Trump este singurul lider din lume capabil să ajungă la un acord” între Ucraina și Rusia. În timp ce europenii au coșmaruri, Vladimir Putin poate dormi liniștit.

Sursa: Rador Radio România