Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului European privind refacerea naturii a fost respinsă deja în două comisii ale PE - Agricultură și Pescuit și urma să fie votată joi în Comisia de Mediu (ENVI).

La sfârșitul lunii mai, PPE a anunțat că se retrage de la negocierile privind textul de lege.

Membrii români ai PPE respectă poziția formațiunii și se opun legii.

În cele din urmă, votul în ENVI nu a mai avut loc, deoarece nu au putut fi votate toate amendamentele depuse. Votul a fost reprogramat pentru următoarea reuniune a Comisiei pentru Mediu, care va avea loc pe 26 și 27 iunie, la Bruxelles.

Pe de altă parte, la 12 iunie, Ministerul mediului - condus încă de Tanczos Barna - a comunicat că România va sprijini la Consiliul de Mediu din 20 iunie Regulamentul privind refacerea naturii.

”Măsurile care se vor propune ar trebui să acopere cel puțin 20% din suprafețele terestre și marine ale UE până în 2030, respectiv toate ecosistemele care necesită restaurare până în 2050. În ceea ce privește România, țara noastră este una dintre cele bogate state UE în ceea ce privește biodiversitatea, ceea ce presupune și o responsabilitate pe măsură. Este nevoie să fie implicate comunitățile locale în acțiuni de restaurare a naturii, acolo unde a fost degradată”, declara Tanczos Barna.

Cum UDMR a ieșit de la guvernare, în Guvernul condus de Ciolacu, Ministerul Mediului a ajuns la liberali, care l-au propus pe Mircea Fechet.

”România susține protejarea naturii prin mecanisme eficiente și finanțare pe măsura ambițiilor”, a precizat la rândul său Ionuț-Sorin Banciu, secretar de stat pentru afaceri europene la Mediu.

Ce prevede Legea privind refacerea naturii

Comisia Europeană a propus anul trecut un act legislativ care vizează în mod explicit refacerea naturii Europei, în vederea readucerii în stare bună a 80 % din habitatele europene care se află într-o stare precară și în vederea readucerii naturii în toate ecosistemele, de la păduri și terenuri agricole la ecosisteme marine, de apă dulce și urbane.

Conform acestei propuneri de act legislativ, fiecare stat membru va trebui să aibă  obiective ”obligatorii din punct de vedere juridic” pentru refacerea naturii în diferite ecosisteme.

Obiectivul este ca prin măsurile de refacere a naturii să fie vizate cel puțin 20% din zonele terestre și maritime ale UE până în 2030 și, ca până în 2050 aceste măsuri să fie eventual extinse la toate ecosistemele care trebuie refăcute.

Măsuri de refacere a naturii:

- restaurarea ecologică,

- replantarea copacilor,

- înverzirea orașelor și a infrastructurii,

- eliminarea poluării pentru a permite refacerea naturii.

De reținut că refacerea naturii nu înseamnă protecția naturii și nu duce în mod automat la mai multe zone protejate. Deși demersurile de refacere a naturii sunt necesare și în zonele protejate din cauza stării lor din ce în ce mai precare, nu toate zonele care au făcut obiectul măsurilor de refacere a naturii trebuie să devină zone protejate. Majoritatea acestora nu vor deveni zone protejate, deoarece demersul de refacere nu împiedică desfășurarea activității economice. 

Demersurile de refacere presupun conviețuirea și desfășurarea unei activități productive în armonie cu natura, readucând o mai mare biodiversitate pretutindeni, inclusiv în zonele în care se desfășoară activități economice, ca de exemplu păduri gestionate, terenuri agricole și orașe.

Procesul de refacere trebuie să fie favorabil incluziunii, deoarece în acest demers sunt implicate îndeaproape toate părțile societății, impactul pozitiv fiind resimțit de toate părțile societății și mai ales de persoanele care pentru a-și asigura mijloacele de subzistență depind în mod direct de o natură sănătoasă, precum fermieri, silvicultori și pescari. 

Pentru fiecare euro cheltuit, investițiile în refacerea naturii creează valoare economică de 8-38 de euro, datorită serviciilor ecosistemice care sprijină securitatea alimentară, reziliența ecosistemelor, reziliența la schimbările climatice și atenuarea schimbărilor climatice, precum și sănătatea oamenilor. 

Actul legislativ își propune stabilirea de obiective și obligații în materie de refacere pentru o gamă largă de ecosisteme terestre și marine.

Priorități: Ecosistemele cu cel mai mare potențial de eliminare și stocare a carbonului, precum și de prevenire sau reducere a impactului dezastrelor naturale.

Noul act legislativ va beneficia de o finanțare semnificativă din partea UE: conform actualului cadru financiar multianual, suma de aproximativ 100 de miliarde de euro va fi pusă la dispoziție pentru cheltuielile legate de biodiversitate, inclusiv pentru refacere.

Printre obiectivele propuse se numără:

- inversarea declinului populațiilor de polenizatori până în 2030 și creșterea populațiilor acestora după această dată,

- nicio pierdere netă de spații urbane verzi până în 2030,

- o creștere de 5 % până în 2050 a acestor spații urbane verzi,

- o acoperire minimă de 10 % a coronamentului copacilor în fiecare metropolă, oraș și suburbie din Europa și un câștig net de spațiu verde integrat în clădiri și infrastructură,

- în ecosistemele agricole, creșterea globală a biodiversității și o tendință pozitivă pentru fluturii de pajiști, păsările specifice terenurilor agricole, carbonul organic din solurile minerale cultivate și elementele de peisaj de mare diversitate din terenurile agricole,

- refacerea și reumidificarea turbăriilor drenate aflate în uz agricol și a siturilor pentru extracția turbei,

- în ecosistemele forestiere, creșterea globală a biodiversității și o tendință pozitivă în ceea ce privește conectivitatea pădurilor, lemnul mort, ponderea pădurilor pluriene, păsările de pădure și stocul de carbon organic,

- refacerea habitatelor marine, cum ar fi iarba de mare sau sedimentele și refacerea habitatelor speciilor marine emblematice, cum ar fi delfinii și marsuinii, rechinii și păsările marine;

- eliminarea barierelor fluviale, astfel încât cel puțin 25.000 km de râuri să fie transformate în râuri cu curgere liberă până în 2030.

În cazul în care actul legislativ va intra în vigoare, statele membre trebuie să elaboreze planuri naționale de refacere, în strânsă cooperare cu oamenii de știință, părțile interesate și publicul.

Sunt prevăzute norme specifice privind guvernanța (monitorizare, evaluare, planificare, raportare și punere în aplicare) – care ar îmbunătăți, de asemenea, procesul de elaborare a politicilor la nivel național și european, asigurându-se coordonarea între autorități în analizarea aspectelor conexe legate de biodiversitate, climă și mijloacele de subzistență.

Propunerea reprezintă transpunerea în practică a unui element-cheie al Pactului verde european: angajamentul Strategiei privind biodiversitatea pentru 2030 ca Europa să conducă ”prin puterea exemplului în ceea ce privește inversarea declinului biodiversității și refacerea naturii”.