Deși se cere tuturor statelor membre să adopte o strategie națională de protejare a comunității LGBTQ+, proiectul Comisiei nu are efect juridic obligatoriu.

Strategia pentru 2026 / 2030 a fost adoptată marți, 8 octombrie și are trei direcții principale: protejare, emancipare, implicare, relatează 2EU.Brussels. 

Protejare

Comisia a propus o serie de acțiuni în vederea protejării comunității LGBTQ+, între altele interzicerea terapiilor de conversie. Aceasta este o practică pseudoștiințifică prin care se încearcă modificarea orientării romantico-sexuale sau identitatea sexuală a unei persoane. Ele sunt folosite aproape exclusiv pentru a preveni persoanele LGBT din a-și exprima identitatea. 

Așa-numitele „practici de conversie” pot varia de la forme „benigne”, cu am fi rugăciunea, la forme extreme, care pot include violență fizică, exorcizare, etc, relatează BBC. 

Comisia a propus, de asemenea, o reglementare mai atentă pentru combaterea discursului discriminator sau instigării la ură. Aceasta se referă la sancționarea lor atât în public, cât și în online. În acest sens, Comisia își propune să realizeze un hub informațional care să supravegheze derapajele din online.

///////

Interviu cu Florin Buhuceanu, activist pentru drepturile omului, asociat Societatea de Educație Contraceptivă și Sexuală și Accept 

PressHUB: La ce ajută strategia comunitățile? Respectiv, cum se „traduce” ea în România? 

Florin Buhuceanu: Strategia, fie că vorbim de drepturile femeilor si egalitatea de gen, fie că vorbim de minorități, ajută la îmbunătațirea vieții cetățenilor din varii tari prin tactici și actiuni care să-i apere de violență și discriminare. România nu se află în rândul țărilor care să ia in serios strategiile europene, oricare ar fi ele, neaplicându-le, în cazul strategiei de care vorbim. Cu siguranță, Strategia pe egalitate in cazul persoanelor LGBTQ+ nu e luată în serios la nivel național. Suntem repetenți, cu alte cuvinte. 

PressHUB: Aici voiam să ajungem. Deși Comisia a recomandat fiecărui stat membru să adopte o strategie națională, directivele sale nu au obligativitate legală. Deci, ce putere au ele, având în vedere acest context? 

Florin Buhuceanu: Puterea lor e de recomandare și exemplu. Cum ar putea România să urmeze asemenea strategii când este țara care nu aplică sute de hotărâri definitive ale curților europene? 

România e țara în care un Premier a spus explicit, recent, că nu e dispus să aplice hotărâri judecătorești definitive. Ăsta e nivelul democrației din România, să nu ne amăgim. Obligația noastră ca cetățeni este să punem mai multă presiune pe autorități, Guvernul, în primul rând, să fie primii care aplică legea. Comisia Europeană are evident rolul ei, timid însă dacă e să ne uităm la modul în care a tratat Ungaria. 

Să ne uităm însă și la ce nu a făcut bine Comisia Europeană. De la ce s-au inflamat mai exact unii dintre bravii noștri și bravele noastre europarlamentari? Un birocrat al Comisiei Europene a omis să menționeze explicit în textul Strategiei vizând drepturilor persoanelor LGBTQ+ că în toate cazurile în care au existat adolescenți care au făcut tranziția de gen, acordul parental a existat. Nu poți vorbi de o asemenea tranziție la minori, în afara unui consens între persoana minoră-familie-medic. 

Nicăieri in Uniunea Europeană nu există tranziție de gen la minori care să nu implice acordul parental. Părinții sunt evident implicați acolo unde există asemenea proceduri. Sprijinul părintelui este esențial în viața adolescentului și tânărului trans atunci când vorbim de acces la servicii medicale, psihologice ori de prevenirea atacurilor violente din școală sau liceu care le afectează direct copii. Părintele își va sprijini copilul indiferent de ce spun Șoșoacele politicii romanești. 

Interviul integral pe PressHUB.