Premierul britanic Keir Starmer era în funcție doar de o săptămână, când o veste tragică i-a spulberat euforia victoriei de la jumătatea lunii iulie: patru imigranți au murit în încercarea de a traversa Canalul Mânecii. Astfel, numărul de persoane care au murit pe această rută sau sunt date dispărute a ajuns la 183, potrivit Organizației Internaționale pentru Migrație, scrie Welt Online.

Din 2018, peste 131.000 de oameni au parcurs periculoasa rută maritimă către Marea Britanie. Asemenea guvernului conservator anterior condus de Rishi Sunak, Starmer este hotărât să închidă ruta. Cu toate acestea, el respinge legea Rwanda. El a anulat planul de a transporta migranți ilegali în țara din estul Africii încă din prima zi a mandatului său.

Pentru guvernul lui Starmer, problema migrației devine din ce în ce mai urgentă, după ce un adolescent născut în Marea Britanie de origine ruandeză a ucis trei copii și a rănit alți oameni săptămâna trecută, fapt ce a declanșat demonstrații și revolte violente.

Extremiștii de dreapta au răspândit informații false că făptuitorul ar fi un migrant ilegal din Siria, alimentând astfel starea de spirit uneori xenofobă din țară. Sute de manifestanți au fost arestați până acum, iar miercuri sunt așteptate alte revolte. Deși cazul Southport nu are nicio legătură cu imigrația ilegală, a readus în atenție problema migrației, care afectează de ani de zile Marea Britanie.

Modul în care Starmer se va ocupa de această problemă reprezintă primul său mare test în calitate de prim-ministru. În loc să pună în aplicare acordurile cu țările terțe, el dorește să pună capăt grupărilor infracționale care se ocupă cu traficul de migranți, să asigure o protecție sporită a frontierelor și o consolidare a forțelor de poliție. De asemenea, el se bazează pe ajutorul UE pentru a reduce migrația ilegală.

La summitul Comunității Politice Europene de la jumătatea lunii iulie, el a stabilit direcția pentru această nouă cale, anunțând o „resetare” a relațiilor cu Bruxelles. Starmer a declarat că migrația ilegală poate fi stopată doar dacă „întindem mâna către prietenii noștri europeni”.

Printre primele măsuri se numără un buget de 84 de milioane de lire sterline (99 de milioane de euro) pentru proiecte de dezvoltare în Africa și Orientul Mijlociu pentru a combate la sursă cauzele migrației.

Totodată, a anunțat că va extinde schimbul de informații între autoritățile britanice de aplicare a legii și Europol și va promova operațiuni comune de protecție a frontierei între cele două organizații. O ruptură clară de politica de izolare a guvernului precedent.

Bruxelles a salutat propunerile guvernului laburist, dar a arătat că prietenia are limite. Motto-ul britanic, „Brexit is Brexit”, se aplică și la Bruxelles: Ca urmare a părăsirii UE, Marea Britanie poate lua decizii independente, dar și-a pierdut privilegiile de stat membru.

Când vine vorba de migrația ilegală, predomină dezavantajele Brexit-ului. Marea Britanie nu se mai poate baza pe Acordul de la Dublin, conform căruia țara UE prin care solicitantul de azil ajunge în spațiul comunitar este responsabilă de procesarea cererii de azil. Până acum, UE nu a arătat niciun interes față de cererile guvernelor conservatoare anterioare de a lua înapoi migranții din Marea Britanie.

Acest lucru nu pare să se fi schimbat în timpul guvernului laburist: oficialii UE au respins o propunere în acest sens a lui Starmer, potrivit Times. Cercetătorul pe probleme de migrație Raphael Bossong de la Fundația pentru Știință și Politică se îndoiește, de asemenea, că un astfel de acord ar reduce semnificativ numărul migranților veniți cu bărcile. „Dacă va exista un acord de readmisie, va dura mult timp pentru a fi încheiat, iar numărul de transferuri va fi gestionabil”, a spus el pentru Welt.

Guvernul laburist pare dispus să continue o inițiativă a guvernului conservator anterior: găzduirea migranților într-o țară terță sigură pe durata soluționării procedurilor de azil.

De altfel, ideea e mult mai veche. Guvernul laburist condus de Tony Blair a discutat soluția unei țări terțe încă din 2004, dar, în cele din urmă, Guvernul din Tanzania a refuzat.

Ideea de a aduce migranții într-o țară terță sigură în timp ce cererea lor de azil este procesată a fost discutată intens în UE încă de la inițiativa britanică și a câștigat sprijin în ultimele luni. În mai, 15 state UE s-au exprimat în favoarea soluției țărilor terțe într-o scrisoare adresată Comisiei Europene, printre ele numărându-se Danemarca, Olanda, Polonia și Austria. 

Italia a mers cel mai departe până acum: premiera Giorgia Meloni a semnat un astfel de acord cu premierul albanez Edi Rama în acest an. Acordul prevede că migranții care trec prin Marea Mediterană vor fi cazați în Albania până la finalizarea procedurii de azil.

Politologul Bossong vede în această schimbare o oportunitate pentru laburiști: „Guvernul britanic și-ar putea folosi bunele relații cu statele africane din Commonwealth pentru a promova acorduri cu țări terțe pentru Londra și Bruxelles”.