Înfrângerea surprinzătoare a extremei drepte în turul doi al alegerilor parlamentare franceze, duminică (7 iulie), este o veste bună pentru democrație. Chiar dacă Rassemblement National (RN) al lui Marine Le Pen și-a moderat pozițiile, radicalismul retrograd al mai multor lozinci ale sale a stârnit temeri.

Întoarcerea la 180 de grade aduce însă dificultăți de altă natură. Noul Front Popular (NFP) victorios este un amalgam eterogen de extremiști de stânga, de stângiști mai moderați și de ecologiști, dar chipul său public este Jean-Luc Mélenchon.

La 72 de ani, deputatul veteran personifică diverse greșeli ale stângii franceze, o icoană pentru o bună parte a stângii mondiale, și a deficiențelor sale. Dacă evidențiază probleme reale în structura puterii publice, se folosește de un rețetar etatist învechit pentru a le face față.

Mai rău, susține idei incompatibile cu ideea unei Europe unite și aerisite. A cochetat cu antisemitismul și își însușește versiunea rusă potrivit căreia războiul din Ucraina a fost provocat nu de Vladimir Putin, ci de Occident. În acest sens, este un Le Pen cu semnul schimbat.

Dar nimeni nu a dominat cu adevărat alegerile. NFP a obținut 182 din cele 577 de locuri din Adunarea Națională; blocul președintelui Emmanuel Macron, Împreună, 168; iar RN 143.

Votul a fost o manevră politică riscantă a președintelui centrist, care l-a convocat pentru a încerca să oprească ascensiunea RN văzută la alegerile parlamentare din Uniunea Europeană din luna iunie.

Acest lucru a fost realizat, iar aversiunea pe care o mare parte a societății și-a exprimat-o față de RN nu este de neglijat – ceea ce ar trebui să motiveze calculele electorale ale lui Le Pen și ale populiștilor din întreaga lume, precum Jair Bolsonaro (PL), care sărbătoreau deja un triumf care nu a mai venit. Rolul principal i-a revenit însă lui Mélenchon și grupului său.

Rămâne o criză care era deja contractată dacă Le Pen ar fi învins fără majoritatea de 289 de locuri. Franța are puțină experiență cu guvernele de coabitare, în care primul-ministru echilibrează forțele cu președintele provenit din alt partid.

Mélenchon cere deja puterea pentru a-și pune în aplicare ideile. Deocamdată, pentru a nu afecta Olimpiada care începe la sfârșitul lunii la Paris, Macron l-a păstrat pe primul-ministru Gabriel Attal, aliat într-un Parlament în care președintele nu avea majoritate absolută și recurgea la decrete pentru a guverna.

Moderații din NFP ar putea să i se alăture lui Macron, care a respirat puțin la alegeri, dar acest lucru este considerat puțin probabil. Dacă instabilitatea va îngreuna administrația, presiunea asupra președintelui va crește.

El se află la ultimul mandat până în 2027 și a respins deja prezentarea demisiei, dar scenariul tensionat l-ar putea determina să se răzgândească. Le Pen, și acum Mélenchon, doar atât așteaptă.

sursa: RADOR RADIO ROMANIA