Liberal-democrații (centriști) ar avea 61 de deputați, în timp ce partidul lui Farage anti-imigrație și anti-sistem Reform UK ar câștiga 13 locuri.

"Tuturor celor care au făcut campanie pentru Partidul Laburist la aceste alegeri, tuturor celor care ne-au votat și care și-au pus încrederea în noul nostru Partid Laburist, vă mulțumesc", a reacționat pe X liderul laburiștilor Keir Starmer, un fost avocat pentru drepturile omului în vârstă de 61 de ani, care urmează să fie însărcinat vineri de regele Charles al III-lea să formeze un nou guvern.

La doar nouă ani după ce a intrat în politică și la patru ani după ce a preluat funcția de lider al laburiștilor, Starmer pune capăt celor 14 ani în care conservatorii au condus Marea Britanie, scoțând-o din UE, dar fără a respecta promisiunile făcute susținătorilor săi.

Laburiștii au în față numeroase provocări, precum degradarea serviciilor publice, inclusiv a sistemului sanitar, creșterea economică lentă și scăderea nivelului de trai.

Cine e Keir Starmer?

”Am schimbat Partidul Laburist și, dacă voi avea privilegiul de a fi ales, voi schimba și țara”, a promis Starmer, notează IlSole24Ore, preluat de RADOR RADIO ROMÂNIA.

Starmer are faima de a fi un ”self-made man”, o caracteristică pe care americanii ar prețui-o foarte mult, dar pe care el, ca un adevărat englez rezervat, nu a exploatat-o suficient. Născut la Londra în 1962 și crescut într-un oraș din apropierea capitalei, a fost primul din familia sa care a mers la universitate.

Acasă erau patru copii și bani puțini - tatăl era muncitor și mama, asistentă într-un spital public, a fost nevoită să nu mai lucreze deoarece suferea de artrită inflamatorie acută, o boală care cu timpul a imobilizat-o la pat.

Cu toate acestea, acasă se respira multă pasiune pentru politică, iar părinții au ales să-l numească Keir în semn de omagiu față de Keir Hardie, fondatorul și primul lider al Partidului Laburist, la începutul secolului XX. Ca și cum ar fi vrut să-și onoreze numele, Starmer s-a alăturat partidului la o vârstă foarte fragedă.

Elev eminent, la sfârșitul școlii a decis să studieze Dreptul la Universitatea din Leeds și și-a continuat studiile cu un master la Oxford. A îmbinat viața universitară cu angajamentul politic, fondând și conducând o revistă intitulată ”Alternative socialiste” care, așa cum a spus glumind mai târziu, vindea ”în medie cinci exemplare”.

Avocat pentru drepturile omului

În 1987 și-a început cariera de avocat, specializându-se în apărarea drepturilor omului, și a urmărit numeroase cauze importante, apărand, printre altele, doi activiști trimiși în judecată pentru defăimare de McDonald's pentru că au criticat metodele gigantului fast-food. S-a alăturat Uniunii Minerilor pentru a preveni închiderile minelor impuse de conservatorii aflați la putere. Tot el i-a apărat pe prizonierii condamnați la moarte în Caraibe și în țările africane.

Succesul său ca avocat i-a adus numirea în funcția de procuror general în 2008, iar în 2014 a fost ridicat la rangul de Sir, sau Baronet, cel mai înalt titlu nobiliar mai înaltă onoare acordat de Regina Elisabeta a II-a.

Intrarea în politică

Apoi a decis să intre în politică, candidând la alegerile din 2015 când a fost ales deputat în circumscripția londoneză Holborn & St Pancras, unde locuiește. Pro-european convins, a susținut rămânerea în Uniunea Europeană la referendumul din 2016. Numit responsabil pentru Brexit de către liderul de atunci, Jeremy Corbyn, a luptat pentru un al doilea referendum.

În aprilie 2020, când a fost ales lider de partid după demisia lui Corbyn ca urmare a înfrângerii sale la urnele din 2019, Starmer a promis că va schimba partidul laburist, aducându-l înapoi în centru și transformându-l dintr-o mișcare de protest într-un partid ”demn de a fi ales”.

Și s-a ținut de cuvânt: i-a marginalizat pe extremiștii de stânga, inclusiv pe fostul său șef Corbyn, și a impus o disciplină strictă. ”Uneori trebuie să fii brutal pentru a fi un lider bun”, a explicat el. Scopul lui Starmer a fost să recâștige voturile a milioane de alegători laburiști, în special în cele mai sărace regiuni din nordul Angliei, toți cei care, din cauza Brexit-ului, în 2019 i-au ales pe conservatori.

Strategia sa s-a dovedit eficientă în redarea credibilității partidului și în obținerea sprijinului lumii de afaceri care nu l-ar fi ales niciodată pe Corbyn. Cu toate acestea, a înstrăinat aripa stângă a partidului care l-a acuzat că a făcut prea multe compromisuri.

Unul dintre acestea fiind, de exemplu, faptul că și-a schimbat tonul asupra Brexit-ului, declarând că rezultatul referendumului trebuie respectat și că, deși caută relații mai strânse și mai pașnice cu UE, nu intenționează să revină să facă parte din Uniunea Vamală sau piața unică.

Starmer a promis că va investi în serviciilor publice aflate în pragului unui colaps, dar în același timp pentru a câștiga voturi a promis că nu va crește impozitele pe venit, impozitele pe profit, contribuțiile la asigurările naționale sau TVA-ul.

Lui Starmer nu-i place să vorbească despre familia sa, însă a spus că unul dintre motivele pentru care a intrat în politică a fost acela de a reda demnitatea oamenilor nevoiași și de a promova un sentiment de respect față de cei care muncesc, deoarece tatăl său s-a simțit întotdeauna marginalizat și lipsit de importanță fiind un muncitor fără prea multă școală.

Căsătorit cu Victoria, asistentă la Serviciul Național de Sănătate, are doi copii pe care i-a ținut departe de lumina reflectoarelor. Dincolo de politică, marea lui pasiune este fotbalul, atât ca jucător, cât și ca fan - este un suporter înfocat al Arsenal și nu ratează niciun meci.