În același timp în care vicepreședintele SUA venea la München pentru a demonstra că cel care plătește factura sfârșește întotdeauna să aibă dreptul de a decide ce mănâncă fiecare la masă, Portugalia a intrat într-o spirală de mai mare importanță - pentru aleșii noștri și pentru majoritatea comentatorilor: maniere urâte ale deputaților în Parlament și, bineînțeles, nevoia „presantă” de a reglementa, de a legifera comportamentul acestor oameni.

Coincidența faptului că cele două cazuri s-au produs în decurs de 24 de ore (respectivele unde de șoc producându-se în zilele următoare) chiar înlesnește legătura dintre ele. J.D. Vance a venit la Conferința Europeană de Securitate pentru a spune, printre altele, că America (sa) nu se mai regăsește într-o Europă care restrânge tot mai mult libertatea de exprimare. Afirmație care l-a iritat atât de mult pe cancelarul german demisionar, Olaf Scholz, încât acesta a declarat apoi, foarte supărat, că „SUA nu dau lecții de democrație Germaniei".

Aceasta vine de la liderul unei țări care are legi cu privire la comportamentul public atât de dure, încât recent o femeie victimă a unui viol a fost condamnată la o pedeapsă mai grea decât agresorul său pentru că l-a defăimat pe rețelele de socializare. Pentru că era minor, băiatul a primit o pedeapsă cu suspendare, în timp ce ea a fost nevoită să petreacă o zi în închisoare, după ce l-a numit „porc” într-o postare de pe X...

Fostul prim-ministru portughez António Costa – actualul președinte al Consiliului European – a afirmat cândva într-un interviu că „nu există nicio activitate umană [sic] care să nu poată fi reglementată”. Rezultatul acestei mentalități este bine văzut în UE. Un monstru birocratic incapabil să inoveze și să crească, așa cum recunoaște toată lumea astăzi, dar nimeni nu găsește o soluție pentru a rezolva situația - din motivul evident că soluția ar fi distrugerea aceluiași gigant al ineficiențelor. Și așa rămânem.

La capătul a trei ani de război, Europa se găsește îndepărtată de orice soluție referitoare la acesta - pentru că în această perioadă s-a limitat doar „să amâne” și a stat cu mâna întinsă către „prietenul său bogat” de pe celălalt mal al Atlanticului. Ceea ce este mai trist când îl auzim acum pe Scholz, sau pe Macron, sau chiar pe Sánchez (care, ca un bun socialist, a spus deja că soluția este o apropiere de fantastica democrație chineză...) este ideea conform căreia ne aflăm în fața unor copii care se încăpățânează în fața tatălui lor când acesta le spune că nu le mai plătește alocația pentru că nu și-au făcut temele. Dar a făcut cineva din Europa ceva pentru a nu se afla în această situație?

Desigur, nimic din toate acestea nu a fost de interes pentru agenda politică portugheză în ultimele zile. În fond, jignirile din AR (Adunarea Republicii, Parlamentul portughez; nota trad.) sunt încă o oportunitate de a încerca să legiferăm un pic puțin cu privire la viață, și astfel să împlinim visul aparent al Marelui Regulator.

Sursa: Rador Radio România