Europarlamentarul român crede că Executivul european condus de Ursula von der Leyen - Comisie ce și-a început mandatul la 1 decembrie - s-a grăbit să vină cu un subiect serios, fără o consultare prealabilă și fără a se baza pe prea multe. În plus, în interviul acordat EurActiv la Strasbourg, Marinescu a apreciat că chestiunea a devenit una populistă, inclusiv în Parlamentul European.   

Dat fiind că are o activitate importantă în domeniul transporturilor, eurodeputatul liberal s-a aplecat în mod special asupra măsurilor propuse în această zonă, acuzând limbajul dublu al statelor membre care nu se grăbesc să introducă Cerul Unic European, deși acesta ar contribui la scăderea emisiilor de carbon.

Totodată, Marian-Jean Marinescu atrage atenția că UE nu va reuși să facă prea mult în privința combaterii climatice, dacă celelalte state nu se angajează și ele în această luptă, iar recenta Conferință a ONU de la Madrid nu a arătat prea mult entuziasm din partea marilor poluatori la nivel mondial.   

Politicianul nu e prea convins că se vor putea atinge țintele ambițioase propuse de colega sa din PPE, cum ar fi reducerea emisiilor de dioxid de carbon cu 55% până în 2030. În plus, dacă ceilalți nu iau măsuri similare, economia europeană va avea de suferit. 

El nu este prea optimist nici când vine vorba de alocarea banilor pentru îndeplinirea obiectivelor din acest Pact, în condițiile în care negocierile privind bugetul UE 2021-2027 s-au împotmolit din cauza unor state contributoare net, care nu doresc creșterea contribuțiilor naționale la bugetul comun. 

În ceea ce privește statele estice, inclusiv România, eurodeputatul PNL spune că Bruxellesul trebuie să țină cont de faptul că acestea mai au de recuperat față de vest și nu pot renunța dintr-o dată la energia produsă pe bază de cărbune.

EurActiv: Ce părere aveți de Pactul ecologic european (European Green Deal), prezentat săptămâna trecută de președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen?

Marian-Jean Marinescu: În primul rând, eu cred că s-au grăbit foarte tare. Nu era nevoie de o grabă așa de mare. Ar fi trebuit să se bazeze pe ceva. Chiar dacă e doar o comunicare, urmând ca legislația să apară ulterior, probabil că au vrut să arate că au intrat repede în activitate. În al doilea rând, din informațiile pe care le dețin, Pactul a fost elaborat de Frans Timmermans aproape fără nicio consultare cu alte direcții generale, ceea ce pentru mine iarăși este o eroare.

Acest subiect este extrem de serios și necesită măsuri serioase care trebuie să bazeze pe studii de impact, pe tehnologie, pe cercetare științifică. Trebuie să știm ce putem să facem. E ușor să dai din gură și să spui 50%, 55%, 70%, neutralitate climatică în 2050. Întrebarea este: se poate sau nu se poate și cum se poate. Și asta încă nu este foarte clar. Din păcate - în opinia mea - , ascultând ce se întâmplă în Parlamentul European, a devenit un subiect foarte populist. Dacă-i întrebi repede «cum?»., îți răspund «vedem noi». S-a votat în Parlamentul European Rezoluția prin care declară situația de urgență privind clima și protecția mediului în Europa și la nivel global (pe 28 noiembrie, înaintea Conferinței ONU pentru schimbările climatice COP25 de la Madrid din 2-13 decembrie). M-am dus la cei care au votat și apoi aplaudau prin plen și i-am întrebat: «Și acum?» «Nu știm, dar o să vedem». Nu există juridic ceva clar.

EurActiv: Cu care dintre măsurile din Pact sunteți de acord?

Marian-Jean Marinescu: Dacă mă uit la transporturi nu avem propuneri serioase, care ar aduce niște reduceri reale. Spui că aplici ETS (schema UE de comercializare a certificatelor de emisii). Dacă aplici ETS la la transportul maritim, probabil că în șase luni o să mai fie două nave cu pavilion european. Restul se mută prin Palau, Panama și alte zone.

Eu aș vedea altceva, spre exemplu o legislație cu termene foarte clare: când se schimbă combustibilul, când se schimbă motoarele, când se face hibrid. Plus un studiu de impact. Dacă îmi pui ETS, o parte se alocă gratis, o parte se cumpără, dar emisiile rămân aceleași. La un moment dat, se discuta să se introducă ETS și pentru drumuri, dar văd că nu mai este.

În domeniul aviației, avem Cerul Unic European (Single European Sky) care ar aduce reduceri de 10% din emisiile de carbon, dar nu se vrea să se facă. Avem aici un limbaj dublu, fără niciun fel de discuție. Chiar săptămâna trecută am avut discuții pe această temă. Societățile de control de trafic se împotrivesc foarte tare. Din păcate, politicienii sunt ca în ziua de astăzi și ascultă de ei, nu iau măsurile care sunt necesare pentru pasageri, pentru industrie și pentru mediu.

EurActiv: Ați fost un susținător al Cerului Unic European. N-ar fi momentul oportun pentru impunerea lui în contextul European Green Deal?

Marian-Jean Marinescu: Ba da. Toată lumea spune asta, dar, după aceea, nu se vrea. Președinția finlandeză nu a vrut să deschidă dosarul, cea croată se codește, iar Președinția germană are printre priorități Cerul Unic European, însă nu e foarte clar dacă vor face ceva.

EurActiv: Nici cu Președinția României nu ați avut noroc? 

Marian-Jean Marinescu: Nu. Conduce Romatsa, trebuie să fii ministru ca să te duci în direcția care trebuie, iar atunci nu erau miniștri.

EurActiv: Polonia s-a împotrivit acestui pact, premierul ceh a avansat o sumă de 26 miliarde de euro pentru ca țara sa să nu fie afectată în urma aplicării măsurilor din Pact. Ați primit de la autoritățile române vreo evaluare în acest sens?

Marian-Jean Marinescu: Nu, nu am primit și acum să nu le cerem să facă într-o lună ce trebuia să facă alții în ani de zile. Evident că acum trebuie întâi să repare lucrurile grave care s-au stricat în ultima perioadă. Va trebui să vină și această evaluare.

Polonezii s-au împotrivit deoarece ponderea cărbunelui în producția de electricitate e foarte mare în această țară. Cehii - din aceleași motive. Problema este că în Green Deal nu se precizează foarte clar cum se vor finanța aceste măsuri. După cum citesc eu, probabil se vrea să se ia bani de la alte linii bugetare. Se spune de 100 de miliarde de euro pentru Fondul pentru tranziția justă, ceea ce ne interesează pe noi pentru regiunile care produc foarte multe emisii de carbon și sunt economic dependente de aceste unități de producție de energie. Din câte înțeleg, aceste 100 de miliarde de euro sunt după același principiu ca la Fondul european de investiții, adică se încearcă să se utilizeze o garanție europeană și pe baza acestei garanții să se atragă fonduri private și să se multiplice cu 15. Încă nu e clar, dar așa văd eu.

Dacă ne uităm și la propunerea Președinției finlandeze privind bugetul multianual 2021-2027, poți să spui că e o problemă la acest nivel: vii cu Pactul ecologic și, în același timp, Președinția finlandeză propune un buget mai mic chiar și decât cel avansat de Comisia Europeană. Asta în condițiile în care spui că ai nevoie de investiții de nu știu câte miliarde pentru a atinge neutralitatea climatică în 2050. Practic, nu se spune nimic despre buget, doar că se va încerca o alocare de 25% în această direcție. Iar eu vin și întreb: «Și Erasmus îl faci tot 25%?»

După părerea mea, e o declarație populistă. Nu poți să spui că 25% din liniile bugetare vor fi dedicate luptei împotriva schimbărilor climatice, pentru că sunt linii bugetare care nu au de-a face cu această discuție.

Verzii au cerut o rezoluție prin care Parlamentul European să-și spună părerea despre această comunicare, eu am cerut săptămâna trecută - și sper că va intra pe agenda din ianuarie 2020 - o rezoluție pentru transport privind strategia până în 2050. Am făcut acest lucru, deoarece în cursul anului 2020 va apărea o cartă albă a transportului, o strategie a mobilității sustenabile și atunci am vrut ca Parlamentul să vină înainte cu o opinie. Să sperăm că va fi aceptată o rezoluție pe ordinea de zi și, în al doilea rând, că va fi o rezoluție decentă, pentru că din ce am văzut eu la Rezoluția pentru COP25 de la Madrid va fi foarte greu să scoți un text cât de cât decent. Sunt tot felul de propuneri, tot felul de idei. Sunt cereri să zburăm mai puțin, să ridicăm prețurile la biletele de avion, să introducem tot felul de taxe la biletele de avion, oamenii trebuie să stea acasă pentru că, dacă zboară, producă emisii. Astea sunt discuții serioase, cu eurodeputați care au un cuvânt de spus.

EurActiv: Europa nu produce foarte mult din totalul emisiilor la nivel mondial...

Marian-Jean Marinescu: Exact, produce 10%. În urmă cu o lună, când se discuta pe Rezoluția privind COP 25, am cerut studiu de impact, întrucât nu poți să ceri să faci un studiu de impact numai pentru mediu, ci trebuie să ceri un studiu de impact și pentru locuri de muncă și pentru competitivitate economică. Ajunsesem în Grupul Partidului Popular European (PPE) un fel de dușman al luptei împotriva schimbărilor climatice, dar, între timp, mi-am revenit în ochii lor, pentru că au realizat că ceea ce spun eu e, de fapt, realitatea.

Da, trebuie să lăsăm nepoților noștri un mediu curat, dar trebuie să le lași și un loc de muncă, că, dacă îi lași în pădure și fără nici o posibilitate de a-și câștiga existența, e același lucru până la urmă. Și atunci trebuie făcute aceste studii. Trebuie văzut ce se întâmplă cu competitivitatea economică. Cum spuneam, noi avem 10% emisii din cantitatea mondială și, dacă ceilalți nu fac nimic, în primul rând că efectul nu este cel pe care ni-l dorim și, în al doilea rând, economia europeană va cădea foarte tare.

Totodată, am cerut pentru domeniul maritim un acord la nivel global, așa cum se încearcă să facă pentru aviație, astfel încât să nu mai ai posibilitatea să te duci să pui steag din altă parte și am cerut să se încerce acorduri mondiale. COP 25 a încercat să facă acest lucru la Madrid, dar toată lumea consideră că e un eșec ceea ce s-a întâmplat în capitala Spaniei. Deci trebuie să avem în poziție echilibrată, e evident că trebuie sa facem ceva. Dar trebuie sa facem ceva în așa fel, încât să nu punem în pericol absolut tot și mă refer la locuri de muncă și la competitivitate.

EurActiv: În timp ce Europa va implementa aceste măsuri, va continua să importe masiv din China și din alte țări unde nu se respectă multe norme ecologice?

Marian-Jean Marinescu: Aici se discută de această taxă de carbon. Dacă e un import din afara Uniunii Europene, atunci îi impui taxă.

EurActiv: Ceea ce va duce la creșteri de prețuri...

Marian-Jean Marinescu: E adevărat și poate duce pentru o perioadă la lipsa a diverse materiale sau alte lucruri, dar poate duce și la dezvoltarea economiei tale, pentru a înlocui produsele lipsă. Sau poate să ducă la micșorarea emisiilor la exportator. Alte soluții nu există, dar asta înseamnă să ai peste tot în lume, vreo 10 ani, politicieni care să gândească la fel și să aibă aceeași direcție. Gândiți-vă că sunt diferențe mari de dezvoltare între state, chiar și în cadrul UE. Și noi putem spune acest lucru, mai avem până să ajungem la nivelul din vest, avem nevoie să facem o autostradă, o cale ferată, mai avem nevoie să producem energie pe cărbune, pentru că nu avem ce să facem cu oamenii din anumite regiuni și pentru că nu avem alt tip de energie. Același lucru pot spune China sau India sau Brazilia: «Stați puțin, voi v-ați dezvoltat și acum vreți să stopați. Noi ce facem?» Sunt foarte multe lucruri care trebuie luate în calcul, de aceea e nevoie de un studiu de impact foarte serios. Pactul ecologic are această prevedere, deoarece Partidul Popular European a transmis foarte clar că, fără un studiu de impact adevărat în toate domeniile, nu poate să susțină acest Pact. Dar asta după discuții de o lună de zile în grup.

EurActiv: Se pot atinge țintele ambițioase din Pact?

Marian-Jean Marinescu: 55% (anul acesta a fost majorat obiectivul Uniunii în ceea ce privește reducerea emisiilor de dioxid de carbon de la 40% la 55% până în 2030) - din ce spun mulți care se pricep foarte bine - e foarte greu, 50% se poate încerca dar, repet, în condițiile în care ceilalți nu fac nimic, vom avea consecințe economice destul de importante.

Există un limbaj dublu foarte clar din cauza politicienilor, a intereselor economice. V-am dat exemplul cu Single Sky, 10 procente reducere, am decis că-l facem, după careîncep cu discuții despre suveranitate, probleme, nu se poate să veniți voi peste noi. Și asta după ani de muncă, după studiu făcut, după alt studiu făcut, acum mai cer un studiu de impact. Pentru că vor să întârzie. Alt exemplu Shift2Rail. Există o întreprindere publică privată europeană înființată acum câțiva ani pentru încurajarea și digitizarea transportului feroviar, dar nu este clar precizat că va continua să fie finanțată în programul Horizon.

În aviație avem Clean Sky, același tip de întreprindere mixtă privată, care a avut rezultate foarte bune, să vă dau un singur exemplu: a fost creat un avion care produce cu 30% mai puține emisii. Dar nici acolo nu avem siguranța că va continua și câți bani sunt alocați.

Dacă vrei să faci diverse lucruri, trebuie să aloci bani. Să luăm exemplul dublului limbaj în cadrul Horizon. Să ne gândim câți bani se duc la universitățile din vest, nu la cele din est, pentru că Horizon e făcut ca să alimenteze universitățile cu bani, iar cercetătorii din est și cei tineri nu au acces pentru că primul criteriu este excelență. Excelența înseamnă, în mintea lor, pentru că nu există niciun fel de definiție, experiență. După aceea începi să plângi că-ți pleacă cercetătorii tineri. Normal că pleacă, trebuie să dai banii pe valoarea ideii de cercetare și eventuala valoare de piață a ideii și atunci o să ai cercetători tineri aici. Nu se poate, trebuie să îl ia pe Johann, pe Pierre, pe  Hans, pe când la americani e mult mai simplu, ei dau bani pentru o idee bună și atunci de ce un tânăr talentat ar mai sta aici?

Celebrul raportor român din Horizon (Dan Nica - n.r.) a votat împotriva amendamentului meu în care defineam excelența în Horizon. A fost un raportor român în timpul Președinției române a Consiliului UE: o asemenea oportunitate să facem ceva pentru cercetare în Europa nu cred că mai întâlnim noi în următorii ani sau, poate, niciodată.

EurActiv: Cum se vor derula anul viitor negocierile privind bugetul multianual?

Marian-Jean Marinescu: După cum știți, Comisia a propus 1,11% din PIB (contribuția la bugetul UE a statelor membre), Parlamentul European a avansat 1,3%, dar de data aceasta pe o procedură propusă de mine pe care n-am reușit s-o impun cum șase ani, când Martin Schulz (președinte al Parlamentului European la acea vreme) nu a fost foarte primitor. Parlamentul a propus 1,3% din PIB, dar a propus cu cifre pentru fiecare politică și a justificat aceste cifre și acestei cereri. Ideea este că Parlamentul nu are putere mare în stabilirea bugetului multianual al UE, acolo noi putem spune «da» sau «nu», nu se negociază decât înainte, în discuții informale. Puterea noastră e la co-decizie, adică la Politica Agricolă Comună, politica de coeziune, la regulamentele pentru aceste politici. Și de asta am propus ca Parlamentul să voteze cu bani aceste regulamente și după aceea e obligat raportorul să negocieze banii. Nu știu dacă vom câștiga tot, dar sunt convins că fiecare va câștiga câte ceva. La transport nu știu dacă voi obține 6 miliarde de euro, dar eu mă voi bate să ajung cât mai aproape de ce a propus PE. 

Va fi o discuție foarte complicată pentru că sunt cinci state net contributoare care se împotrivesc și nu vor să urce peste 1,1% sub nici o formă. Dar vor trebui să se decidă: dacă vor politici noi, trebuie bani în plus. Nu vor apărare, nu vor securitate, gestionarea migrației, atunci rămânem cu banii care au fost, dar aceste politici nu se vor mai finanța în mod corespunzător.

Va fi o discuție foarte contondentă între Parlament și Consiliu. Propunerea finlandeză cred că a fost făcută ca să fie refuzată, totul era alandala făcut acolo, a nemulțumit și statele din vest și pe cele din est și era evident că nu va fi acceptat nici în Consiliul UE, nici în Consiliul European. Discuția va fi grea, complicată și se va încheia sub Președinția germană (a doua jumătate a anului 2020). Eu nu cred că se va face în două luni. Până nu decide Germania dacă dă mai mult, ca să dea și ceilalți mai mult, nu cred că se întâmplă ceva.

În condițiile de acum, în mod normal, dacă n-ar fi un pic populiști, lucrurile ar trebui să meargă în această direcție, pentru că avem nevoie de mediu, avem nevoie de securitate, avem nevoie de măsuri privind migrația și avem nevoie și de apărare. Sunt lucruri care trebuie finanțate și atunci trebuie să dai mai mult la buget.

Pe de altă parte, foarte mulți bani din cei dați de contributorii net se întorc la ei acasă. Mai ales pe coeziune și pe Horizon. Pe politica de cercetare banii se duc în vest în proporție de 85%, Pe coeziune, noi rămânem cu produsele, adică cu o autostradă, cu o cale ferată și cu locurile de muncă, dar foarte mulți bani se duc la firmele vestice. La fel la Erasmus, unde bursele se duc tot la universitățile din vest, sau la transport, unde mulți bani au fost alocați pentru modernizarea căilor ferate din vestul UE. Doar pe agricultură avem o distribuție egală cât de cât în toată Europa, întrucât avem plățile directe. Dacă ne uităm însă la produsele finite, noi importăm circa 80%. Deci lucrurile în realitate stau cu totul altfel decât spun ei, numai că și aici intervine, din păcate, noua procedură politică: mă duc acasă și spun ce vrea să asculte omul ca să mă voteze. Un exemplu celebru e David Cameron, care a declanșat referendumul privind Brexit.

EurActiv: Populismul se aplică și în vest?

Marian-Jean Marinescu: Se aplică peste tot. Când Nicolas Sarkozy spunea că nu îi primim în Schengen pentru că o să avem invazie de români ce era? Tot populism, pentru că altfel era prostie, el știa bine că legea e aceeași, singura diferență era că nu mai arătai pașaportul. Și Mark Rutte, și englezii când îi așteptau pe români pe aeroport, tot de populism vorbim.

EurActiv: Ce consecințe va avea acest tip de discurs?

Marian-Jean Marinescu: Vor fi consecințe, dacă nu se trezesc și dacă vor să copieze în continuare. Sarkozy o copia pe Le Pen (lidera extremei drepte franceze), apoi Hollande a copiat-o pe Le Pen, ei încercau să ia voturi de la naționaliști, în Italia e același lucru. Consecința va fi că nu mai intră oamenii în politică, ceea ce se întâmplă peste tot, adică oameni care știu ceva și pot să facă ceva. Eu cred că situația se va înrăutăți, întrucât, orice am face, economia se duce înainte dacă nu are niște frâne puse de politicieni, dar nu e suficient și atunci se pot întâmpla multe neprevăzute.