Americanii și ucrainenii emit o declarație comună, anunțând că s-au făcut progrese „imense”. Apoi, secretarul de stat american Marco Rubio, care conduce delegația de aici, adaugă: „Sunt foarte optimist că vom ajunge la rezultat într-un interval de timp rezonabil”. „Nu vreau să declar deja victorie, sau să vorbesc despre concluzii, aici. Mai avem multe lucruri de făcut”. Rubio adaugă că înainte de a fi trimis la Moscova, textul final al acordului va avea nevoie de aprobarea președintelui ucrainean Volodimir Zelenski și a lui Donald Trump.

„Discuțiile au arătat progrese semnificative în direcția alinierii pozițiilor și a identificării unor pași clari următori. Au reafirmat că orice acord viitor trebuie să respecte pe deplin suveranitatea Ucrainei și să asigure o pace durabilă și justă”.

Geneva poate fi începutul sfârșitului războiului, așa cum speră toată lumea. Totul depinde de modul în care vor decurge discuțiile, însă ceea ce pare sigur este că – în spatele ultimatumului american, în spatele ajutorului european acordat ucrainenilor, în spatele acestor întâlniri de la Geneva care au loc între Hotelul Intercontinental și misiunea americană – s-a pus în mișcare un mecanism. Și, așa cum observă Gideon Rachman, comentatorul principal al Financial Times, vizavi de „pactul Witkoff-Dmitriev”, proiectul inacceptabil pentru europeni și Kiev, este adevărat că ucrainenii, epuizați și zdruncinați de agresiune, sunt interesați în primul rând de o pace care să nu-i trădeze și să nu-i constrângă să capituleze.

Ziua de duminică a părut a fi una fără sfârșit. Pe de o parte, Rubio, secretarul de stat american, probabil victima unei ambuscade interne. Pe de altă parte, Andrii Iermak, șeful de cabinet prezidențial, trimis aici de Zelenski. Faptul că Ucraina este condusă, în cel mai dificil moment al său, de un „creier” politic afectat de un scandal de corupție arată condițiile în care negociază Kievul. Cu lanțuri la picior și cu cel puțin cu o mână la spate, însă din păcate nu există alternative mai bune.

Europa este prezentă alături de consilierii de securitate națională ai principalelor țări: pentru a consilia și sprijini Ucraina. Pentru a rescrie proiectul pe care SUA și Ucraina îl negociază.

Duminică după amiază a sosit primul semn pozitiv. Jurnaliștii au fost invitați la misiunea americană, unde Rubio și Iermak au făcut primele declarații.

Marco Rubio: „Aceasta este cea mai semnificativă întâlnire de până acum”. Andrii Iermak: „Am făcut progrese excelente. Ne îndreptăm spre o pace dreaptă și durabilă”. Au vorbit având în spate două steaguri mari, unul american, celălalt ucrainean, au asigurat că totul merge bine și au arătat camerelor de filmat fețe pozitive și, optimiste. Dar cât de diferită era expresia tensionată a lui Marco Rubio, secretarul de stat american, cu buzele strânse, pasul rapid pentru a evita întrebările, când cu doar o oră mai devreme ieșea din holul hotelului Intercontinental. Pe parcursul acestui acest kilometru care separă hotelul care găzduiește negocierile majore ale ONU și misiunea americană, cu vedere la lac, s-a încercat repararea rupturii.

Hotelul găzduiește cei mai importanți actori diplomatici ai Europei: Jonathan Powell (Marea Britanie, omul păcii în Irlanda de Nord); Emmanuel Bonne, consilierul lui Macron; și Günther Sutter, expertul diplomatic al lui Merz, care îi observă imediat pe ucraineni. Italia este reprezentată de consilierul diplomatic al lui Meloni, ambasadorul Fabrizio Saggio. De asemenea, este prezent Björn Seibert, mâna dreaptă a Ursulei von der Leyen.

În timp ce Rubio, așa cum spuneam, părăsea hotelul într-o dispoziție mohorâtă, Donald Trump tuna și fulgera din America: „Conducerea ucraineană nu și-a exprimat niciun fel de recunoștință pentru eforturile noastre, iar Europa continuă să cumpere petrol din Rusia”. Așadar, cum au decurs, de fapt, negocierile? Barak Ravid de la Axios, omul care a dat publicității știrea despre planul Witkoff-Dmitriev în 28 de puncte, unul dintre cei mai bine informați jurnaliști americani, susține că în încăpere, tensiunile între americani și ucraineni erau foarte mari și că aceștia s-au certat ore în șir. Era important însă să se dea dovadă de unitate. Iar în seara aceea - și acesta ar fi trebuit să fie semnul unui punct de cotitură, al climatului constructiv care se cerea - cele două delegații au fost văzute luând masa împreună la restaurantul italian Il Lago.

Zelenski a recepționat mesajul și luni după amiaza, de la Kiev, i-a mulțumit prompt președintelui american, spunând că Ucraina este „recunoscătoare Statelor Unite, fiecărei inimi americane și personal președintelui Trump pentru asistența acordată”.

Un scenariu care se repetă la fiecare interacțiune cu Trump și pe care îl respectă toată lumea. Cu diferența că pentru mulți actori, Zelenski, Europa; și chiar Rubio, Geneva este chiar ultima soluție. Nu este vorba de formă, ci de fond.

Și esența este că Europa a sprijinit Ucraina în încercarea sa de a inversa dezechilibrul pro-rus al pactului Witkoff-Dmitriev. Începând cu textul de 28 de puncte pe care l-a rescris. Proiectul european, publicat de Reuters, corectează două puncte cheie pentru Kiev: mărește numărul armatei ucrainene la 800.000 de oameni (ceea ce înseamnă că ar fi cea mai mare din Europa); și solicită un armistițiu pe linia actuală a conflictului, amânând pentru mai târziu discuțiile privind chestiunile teritoriale. Europa, pe de altă parte, a cerut eliminarea problemei activelor rusești înghețate; a solicitat garanții de tip Articolul 5 pentru Ucraina, o idee sută la sută italiană; și nu dorește ca nimic din ceea ce ține de securitatea europeană să fie discutat fără europeni. Lucruri evidente în America de ieri, dar care au trebuit să fie câștigate, sau smulse cu dinții, în cea de astăzi, a lui Trump.

În ce-l privește pe Marco Rubio: duminică a stat în centrul scenei, cu Witkoff în dreapta sa și Dan Driscoll (omul lui JD Vance) în stânga, reafirmându-și autoritatea. Ce știa el despre cele 28 de puncte? Nimic până la sfârșit? Negările și gafele senzaționale (Rubio le-ar fi spus senatorilor republicani că planul a fost scris de ruși) au dezvăluit lumii războiul bandelor de la Casa Albă. Dar Rubio este și cel mai bun, poate singurul aliat pe care europenii și ucrainenii se pot baza. Și acum, odată ce a urcat din nou în șa, pare să conducă jocul.

Sursa: Rador Radio România