Europa este prinsă într-o discuție privind reformarea Uniunii Europene, ca urmare a Conferinței privind viitorul Europei, principalele economii ale UE - Franța, Germania și Italia - fiind deosebit de dornice să poziționeze UE pe un drum către restructurare.

Împreună, cei trei membri fondatori ar putea „oferi cu adevărat ceva pentru Europa”, a declarat pentru EURACTIV Marc Uzan, director la Centrul pentru Politici Europene (CEP). „Această criză este un punct de cotitură pentru Europa”, a adăugat el.

Pe de altă parte, aproape jumătate dintre țările UE se opun schimbărilor radicale ale tratatelor, 13 state membre est-europene și scandinave avertizând într-un document de poziție comună cu privire la împotriva unor încercări îndeajuns de bine analizate și premature de a lansa un proces de modificare a tratatului de funcționare a Uniunii.

Totuși, mai multe state semnatare și-au arătat disponibilitatea pentru dialog, iar rezistența acestora nu pare chiar de nezdruncinat. 

„Nu ne opunem dialogului privind deschiderea tratatelor, dar nu considerăm că aceasta este singura abordare posibilă”, a declarat pentru EURACTIV.cz ministrul afacerilor europene din Cehia, Mikuláš Bek.

Alți semnatari ai scrisorii comune care se opune reformei UE și-au înmuiat, de asemenea, poziția. Ministerul român de externe, de exemplu, a declarat că cele 13 state membre nu exclud reformele instituționale acolo unde este necesar, dar doresc să evite lansarea unor astfel de procese fără o analiză aprofundată.

Rolul extinderii

Cu toate acestea, aducerea a 27 de state membre la un numitor comun în privința schimbării tratatului va fi un proces îndelungat și dificil, mai ales ccând toți cei care presează pentru reforme sunt din vestul continentului.

De aceea, Frank Schimmelfennig, profesor și președinte al Centrului pentru Politică Europeană din cadrul ETH Zurich, susține că o reformă majoră a tratatului este „destul de puțin probabilă”.

De altfel, Polonia se opune cu înverșunare oricărei reforme a tratatului. „Această propunere este inacceptabilă pentru noi, deoarece ar însemna dictatura celor mai puternice țări ale UE asupra țărilor mai mici, privând regiunea noastră de voce”, a declarat săptămâna trecută vicepremierul Jacek Sasin.

Cu toate acestea, o monedă ce ar putea deschide porțile pentru reforma UE este extinderea.

Unele state membre, precum Germania sau Spania, au spus deja că UE ar trebui reformată înainte de orice nouă extindere, deoarece capacitatea blocului comunitar de a acționa ar fi diminuată semnificativ în caz contrar.

„Asta ar putea fi o pârghie. Pentru că statele care sunt destul de sceptice cu privire la abolirea unanimității, în special din Europa de Est, au în același timp interese puternic vizavi de extindere. Ne-am putea imagina unele compromisuri acolo”, a declarat Schimmelfenning.

De altfel, adaugă el, „legătura dintre extindere și reforma instituțională a fost de fapt pe agendă la fiecare rundă de extindere”.

Reformă fără modificarea tratatului

Există, de asemenea, opțiuni pentru reforma instituțională care nu necesită schimbări în tratatul UE.

Germania face demersuri în special pentru abolirea cerinței de unanimitate în deciziile de politică externă - lucru care este deja posibil în conformitate cu dispozițiile actuale ale tratatului.

În timp ce membrii fondatori ai UE, statele iberice și Comisia Europeană sunt puternic în favoarea unei astfel de măsuri, statele est-europene sunt foarte reticente.

„Unanimitatea oferă o pârghie pentru ca statele mai mici să-și negocieze unele excepții – așa cum vedem în prezent cu sancțiunile privind petrolul (din Rusia - n.r.), de exemplu. Într-un sistem de vot majoritar, acest lucru nu ar mai fi posibil. Nu cred că aceste state vor renunța ușor la această posibilitate”, a subliniat Schimmelfennig.

Cu toate acestea, opoziția Ungariei în ceea ce privește blocarea de către UE a importurilor de petrol din Rusia a condus, de asemenea, la unele reajustări în pozițiile chiar ale acestor state membre.

De exemplu, vicepremierul Poloniei a susținut că actuala „problemă a sancțiunilor” arată că regula unanimității „uneori împiedică cu adevărat” procesul decizional.

Și Estonia și-a exprimat o poziție similară. Premierul Kaja Kallas a subliniat că statele membre mai mici ar putea fi ignorate în anumite decizii, dar și dreptul de veto al Ungariei asupra sancțiunilor este privit ca o problemă la Tallinn.

„Vedem, de asemenea, că Ungaria blochează acum marile decizii, precum sancțiunile UE împotriva Rusiei - ar putea fi, de asemenea, în interesul nostru ca Europa să funcționeze mai rapid”, a declarat Kallas pentru EURACTIV.

Cu toate acestea, chiar dacă opoziția față de abolirea unanimității în politica externă se prăbușește oarecum, Ungaria se va opune probabil și oricărei decizii privind introducerea votului majoritar în politica externă.

Singura altă opțiune de a dezvolta în continuare UE fără a modifica tratatele este de a opta pentru o Europă cu mai multe viteze.

Macron a făcut deja aluzie la această opțiune în discursul său recent din Parlamentul European, unde a afirmat că Europa nu ar trebui să îi aștepte pe „cei mai sceptici sau mai ezitanți”.

Tratatele permit deja un astfel de pas prin cooperarea sa consolidată, în cadrul căreia cel puțin nouă state membre sunt autorizate să stabilească o formă de integrare mai avansată.

Dar, deși Franța și Germania au pledat mult timp pentru utilizarea acesteia, opțiunea a fost până în prezent rareori utilizată.

„Dincolo de acest angajament general față de posibilitățile de integrare diferențiată, s-a văzut de fapt în toate crizele că obstacolele practice sau beneficiile practice au fost foarte limitate, iar punerea efectivă în aplicare a rămas în urmă", a subliniat expertul în integrare europeană Frank Schimmelfenning.

Articol scris de Oliver Noyan, cu contribuția reporterilor din rețeaua EURACTIV. Traducerea și adaptarea: Bogdan Neagu