Noul atac obraznic al Kremlinului la adresa Patriarhului Ecumenic Bartolomeu nu a venit din senin. Confruntarea dintre Moscova și Constantinopol are rădăcini adânci. Patriarhia Constantinopolului este considerată „prima între egali” în Ortodoxie, pe baza Sfintelor Canoane și, în special, pe baza celui de-al 28-lea Canon al celui de-al IV-lea Sinod Ecumenic, care îi acordă drepturi de coordonare și de acordare a autocefaliei. Biserica Rusă contestă această interpretare, susținând că primatul este doar onorific și că fiecare Biserică este pe deplin independentă. În spatele disputei se află ideologia „celei de-a Treia Rome”, care promovează Moscova ca centru al Ortodoxiei și păstrătoare a dreptei credințe.

După cum se știe, ruptura completă dintre cele două părți a venit odată cu acordarea Tomusului Autocefaliei Bisericii Ucrainei în 2018. Patriarhia Moscovei consideră Ucraina propriul său teritoriu ecleziastic, pe care Patriarhia de la Constantinopol l-a acaparat din motive politice. Adevărul este că Washingtonul și Kievul au dorit cu ardoare separarea Ucrainei de jurisdicția ecleziastică a Moscovei. După recunoașterea Autocefaliei Ucrainene, ca răspuns, Patriarhia Moscovei a înființat structuri paralele în Africa pe teritorii canonice ale Patriarhiei Alexandriei. Însă recentul comunicat al serviciilor secrete ruse arată că rivalitatea s-a mutat pe terenul statelor baltice și Muntenegrului.

În Estonia, funcționează Biserica Ortodoxă Apostolică Estonă sub Patriarhia Ecumenică și Biserica Estoniană a Moscovei. Biserica Ortodoxă a Letoniei este încă subordonată Moscovei, deși Riga a solicitat autocefalia. În Lituania, Patriarhia Moscovei controlează Biserica locală, dar din 2023 funcționează și un exarhat al Patriarhiei Ecumenice. În statele baltice, ortodocșii per total constituie o minoritate puțin numeroasă: 15% din populație din Estonia (176.000 de persoane), în Letonia 13% până la 15% (350.000 de persoane) și în Lituania aproximativ 4% (100.000 de persoane). În Muntenegru, domină Biserica Ortodoxă Sârbă, reprezentând 70% din populație, în jur de 450.000 dintr-un total de 630.000. Totuși, din 1993, funcționează și Biserica Ortodoxă a Muntenegrului (în jur de 10% din populație), recunoscută de stat ca organizație religioasă, dar fără recunoaștere din partea Patriarhiei de la Constantinopol.

Kremlinul va duce o luptă foarte dură pentru a împiedica autocefalia acestor mici Biserici, din motive geopolitice și simbolice. Atena trebuie să sprijine Patriarhia Ecumenică împotriva presiunilor Moscovei, prin acțiuni coordonate. În primul rând, să consolideze dialogul cu alte Biserici Ortodoxe pentru a apăra caracterul ecumenic al Patriarhiei Constantinopolului. În al doilea rând, să investească resurse semnificative în consolidarea rolului Bisericii Mamă ca centru spiritual.

În acest moment, însă, trebuie făcută o mențiune. Fără îndoială, actorii statali instrumentalizează divergențele ecleziastice și subminează caracterul supranațional al Ortodoxiei. Divizarea din cadrul Ortodoxiei limitează semnificativ acțiunea sa spirituală la nivel global, deoarece face imposibilă exprimarea unei poziții unitare cu privire la problemele de credință, moralitate și justiție socială. Este necesar un dialog sincer între toate Bisericile pentru a restabili unitatea panortodoxă în lume.

Articol de Manos Karagiannis, profesor de Relații Internaționale la Universitatea Macedonia din Salonic și lector universitar în Securitate Internațională la King’s College London

Sursa: Rador Radio România