Altfel, spune eurodeputata, Uniunea Europeană va rămâne doar un spațiu „consultat când convine”

Europa își spune, de decenii, povestea preferată: comerțul înlocuiește conflictul, regulile înlocuiesc forța, iar „valorile” sunt suficiente ca să ții la distanță pericolele. Problema, avertizează Teodorescu Måwe, este că lumea nu mai joacă după acest scenariu. Și că, atunci când apar crize reale, Europa descoperă că e invitată, nu gazdă, la mesele unde se decide viitorul.

Textul ei apare pe fondul unei situații pe care o tratează ca „test strategic”: presiunile și amenințările publice ale lui Donald Trump la adresa Danemarcei în chestiunea Groenlandei. Pentru autoare, episodul spune mai mult decât pare: dacă până și un aliat european poate deveni țintă de presiune brutală, atunci problema nu e doar diplomația, ci greutatea reală a Europei în raportul de putere.

De aici, Teodorescu Måwe concluzionează: „o Europă care nu poate lupta nu poate decide.” Altfel spus, regulile devin „poezie” dacă nu există capacitate credibilă de descurajare în spate. Într-o lume care se reînarmează și se fragmentează, Europa riscă să devină un muzeu elegant: admirat, dar ignorat când se împarte influența.

„Suveranitate” europeană, în pași concreți

Propunerea ei nu e un apel la „mai multă apărare”, ci vizează un pachet coerent, programatic:

1) Suveranitate militară: Europa trebuie să poată susține un conflict major fără dependență totală de SUA: stocuri de muniție pentru perioade lungi, capacitate industrială de producție accelerată, infrastructură și comandă.

2) Industrie strategică și autonomie pe lanțuri critice: Arme, energie, semiconductori, materii prime, zone unde, spune ea, Europa trebuie să accepte politici industriale dure, chiar cu protecționism și ajutoare de stat, dacă asta ține de securitate.

3) Independență de intelligence: Mai multă capacitate europeană de informații, inclusiv sateliți și resurse cyber, astfel încât Europa să nu depindă structural de „ochii și urechile” altora.

4) Decizie mai rapidă: Autoarea critică blocajele instituționale și sugerează că politica externă și de securitate nu poate funcționa cu frâna permanentă a veto-ului, într-un moment în care adversarii se mișcă repede.

5) Schimbare de mentalitate: Poate cea mai incomodă parte, Europa trebuie să accepte că „valorile” nu se apără singure și că descurajarea cere forță credibilă, nu doar indignare publică și comunicate.

De ce contează cine spune asta

În peisajul de la Bruxelles, unde limbajul rămâne adesea prudent, intervenția unei eurodeputate din PPE care vorbește despre „limbajul puterii” atât de categoric iese inevitabil din tipar. După cum iese din tipar și un alt detaliu, de data aceasta biografic: Alice Teodorescu Måwe este eurodeputată a Suediei, dar este născută la București și stabilită în Suedia din 1989, potrivit profilului oficial.

Concluzia ei este categorică: dacă Europa vrea să rămână un actor care decide – și nu un spațiu care doar reacționează – atunci trebuie să transforme „unitatea” și „valorile” în capacități măsurabile: bani, industrie, muniție, informații, decizie rapidă. Altfel, spune ea, continentul va continua să fie „civilizația” pe care ceilalți o citează, dar nu o urmează.