"În cazul în care un resortisant dintr-o țară țerță sau un apatrid intenționează să depună o cerere de protecție internațională, solicitarea trebuie depusă și înregistrată în statul membru UE de intrare sau în statul membru în care se află în mod legal resortisantul dintr-o țară terță sau apatrid”, se arată în document.

Documentul prevede că ”statul membru de intrare este responsabil de examinarea cererii de protecție internațională” a persoanelor care vin ilegal într-un stat membru UE pe ”căi aeriene, maritime sau rutiere”.

Pactul e principalul dosar privind migrația al actualului legislativ european, documentul având ca obiectiv consolidarea unei abordări coordonate la nivelul UE în privința azilului și migrației.  Textul va fi votat la sfârșitul lunii martie de Comisia pentru libertăți civile a PE, după peste doi ani de negocieri. 

Dispoziția privind aplicarea în țara de sosire marchează o schimbare majoră de abordare a deputaților europeni.

În precedentul mandat, în timpul Comisiei Juncker, Parlamentul European a aprobat cu o largă majoritate o reformă a Regulamentului Dublin - care stabilește procedurile de azil - prin care era eliminată prevederea privind depunerea cererii în țara de intrare. Dar, în lipsa unui acord între instituțiile europene, reforma nu s-a transformat în lege.

O reafirmare a sistemului Dublin a venit și din partea actualei șefe a CE, Ursula Von der Leyen, care a cerut o aplicare strictă a ”foii de parcurs de la Dublin”, într-o scrisoare trimisă luni statelor membre.

Solidaritate

Mecanismul de solidaritate privind relocarea solicitanților de azil rămâne unul voluntar, se subliniază în document.

Potrivit acestuia, solicitanții de azil care pot fi relocați trebuie să fie în cursul procesului de solicitare a protecției internaționale sau să fie beneficiari recenți ai protecției.

Așa-numitul ”stat membru beneficiar” - în care se înregistrează mai multe sosiri decât în alte state membre - poate identifica ”persoane care pot fi relocate … în strânsă cooperare cu coordonatorul european pentru relocare, statul membru contribuitor și Agenția pentru azil”, se arată în text.

Potrivit draftului PE, mecanismul de relocare ar fi ”obligatoriu” pentru ”statele membre contributoare” doar când ”un stat membru e în situație de criză” și, astfel, și aplicanții, și beneficiarii recenți de protecție internațională pot fi relocați.

De asemenea, documentul definește ”o situație de criză” ca fiind ”o situație excepțională” în care sosirile ating un anumit ”nivel” sau ”impact” având ca efect nefuncționalitatea capacităților statului membru respectiv.

Potrivit textului, Comisia Europeană e responsabilă să evalueze dacă situația într-un stat membru e una ”de criză”.

Europarlamentarii au promis că vor finaliza Pactul privind migrația și azilul până în februarie 2024, ca parte a unei ”foii de parcurs comune” privind migrația convenită în septembrie anul trecut. Miniștrii de interne ai UE au indicat că își vor finaliza propria poziție de negociere în săptămânile următoare.