În formarea guvernului său, premierul nu a reușit să schimbe liniile tripolarității politice rezultate în urma alegerilor legislative din iunie și se află într-o situație la fel de inconfortabilă ca cea a lui Michel Barnier.

„Le Monde” (Franța) spune că François Bayrou a reușit în sfârșit să formeze guvernul înainte de Crăciun, așa cum a promis. Dar evoluția a fost dureroasă și rezultatul rămâne departe de ambițiile sale de a lărgi baza partinică în încercarea de a găsi o majoritate în Parlament.

Echipa anunțată luni, 23 decembrie, după zece zile de negocieri, are aceeași anvergură ca cea formată de predecesorul său, Michel Barnier. Întrucât aceleași cauze pot produce aceleași efecte, noul premier nu va fi ferit de moțiuni de cenzură.

François Bayrou susține de mult timp că ar fi capabil să-i determine pe creștin-democrați, social-democrați și liberali progresiști ​​să lucreze împreună. Dar, chiar dacă guvernul include o diversitate de orientări, pariul de a muta liniile peisajului politic tripartit rezultat în urma ultimelor alegeri legislative a eșuat.

Eșecul principal constă în incapacitatea sa de a ralia Partidul Socialist (PS), chiar dacă acesta din urmă are și el partea sa de responsabilitate. Propunerea premierului de a „relua fără suspendare” reforma pensiilor s-a dovedit insuficientă pentru a obține angajamentul socialiștilor de a nu cenzura guvernul. Manuel Valls, numit ministru pentru teritoriile de peste mări, sau François Rebsamen, ministrul amenajării regionale, vor avea dificultăți în a convinge oamenii de orientarea de stânga a acestui guvern, deoarece aceste personalități s-au îndepărtat de mult de PS.

Dependența de RN

Posturile acordate dreptei au pus mai puține probleme. Bruno Retailleau rămâne la Ministerul de Interne, în timp ce predecesorul său, Gérald Darmanin, este numit la Justiție. Această decizie riscă totuși să fie interpretată ca o provocare de către o parte a celor din MJ. El nu a ezitat să stârnească resentimente în rândul poliției referindu-se la un sistem de justiție pe care l-a descris ca fiind prea lax.

Spre deosebire de predecesorul său, François Bayrou a ales personalități puternice, capabile să încorporeze politica guvernului cu sfere de acțiune mai largi. În special în cazul fostului premier Elisabeth Borne, numită la educație. În ceea ce privește numirea la economie a lui Eric Lombard, actualul director al Caisse des Dépôts et Consignations, aceasta urmărește să liniștească piețele financiare într-un context bugetar foarte complicat.

Punându-l pe Manuel Valls ministru pentru teritoriile franceze de peste mări, François Bayrou transmite un semnal legat de importanța problemelor acestor teritorii la cel mai înalt nivel al statului, la câteva zile după tragedia trăită de insula Mayotte odată cu trecerea ciclonului Chido, fără a uita contextul tensionat din Noua Caledonie și Martinica.

Cea mai problematică numire este cea care nu a avut loc. Xavier Bertrand susține că a fost îndepărtat din Ministerul Justiției din cauza opoziției RN. O versiune infirmată de François Bayrou, cu toate acestea episodul trezește îndoieli cu privire la dependența acestui guvern de bunăvoința partidului lui Marine Le Pen.

François Bayrou se află așadar într-o situație la fel de inconfortabilă ca cea a lui Michel Barnier, mai ales că primarul din Pau începe cu un rating de popularitate mult mai scăzut. Discursul de politică generală pe care îl va rosti pe 14 ianuarie va fi un moment cheie pentru a aprecia dacă acest guvern se poate ridica deasupra jocurilor de partid. Între finanțele publice care continuă să se deterioreze, o economie în impas și exasperarea francezilor ajunsă la apogeu, François Bayrou știe că nu are dreptul să greșească.

Sursa: Rador Radio România