Cu o lună înainte de alegerile legislative care vor avea loc pe 15 octombrie, fostul premier Donald Tusk nu a reușit să adune alte partide în jurul său pentru a se confrunta cu ultraconservatorii de la putere.

Cele trei mari blocuri de opoziție, hotărâte să blocheze ultraconservatorii Partidului Lege și Justiție (PiS) aflați la putere din 2015, și-au ținut sâmbătă congresul separat. Și cu priorități diferite, scrie Le Monde.

În sud-estul țării, fostul premier Donald Tusk, care conduce Koalicja Obywatelska (KO, Coaliția Civică), a insistat asupra atașamentului său față de legalizarea avortului și gestionarea fertilizării in vitro, suprimate de PiS în 2016. Nowa Lewica (Noua Stânga), la un congres în vestul țării, a vorbit despre săptămâna de lucru de 35 de ore, în timp ce creștin-democrații și agrarienii din coaliția Trzecia Droga (Calea a Treia) au promis, la Varșovia, redeschiderea magazinelor timp de două duminici pe lună. Marele lor rival, PiS, reunit într-un congres în sudul capitalei, unit în jurul liderului său Jaroslaw Kaczynski, a promis, la rândul său, autostrăzi gratuite, o creștere a alocațiilor familiale la 800 de zloți (172 de euro) pe copil și mâncare decentă în spitale.

Deoarece nu s-a configurat nicio coagulare de forțe înainte de închiderea listelor electorale, pe 6 septembrie, opoziția democratică se va prezenta dispersată. KO, care reprezintă în medie 29% din intențiile de vot în ultimele treizeci de zile, potrivit platformei Ewybory.eu, se află înaintea formațiunii Trzecia Droga (9%) și a Nowa Lewica (8%). PiS este creditat cu o cotă de 35,5%, iar extrema dreaptă Konfederacja, care afirmă că exclude orice alianță guvernamentală cu PiS sau KO, are 10%.

 Capcana pragului electoral

„După marșul de succes al lui Donald Tusk din iunie de la Varșovia, în electoratul opoziției democratice mai exista speranța că partidele vor reuși să se unească, dar ego-urile au fost prea puternice”, notează Anna Paczesniak, politolog la Universitatea din Wroclaw. „Cu una sau două liste comune, opoziția ar fi putut triumfa; acum e mai complicat. Paradoxul este că, dacă Donald Tusk a reușit să-și salveze partidul, care se afla la mai puțin de 20%, el face orice unire foarte dificilă cu restul opoziției”, subliniază Rafal Chwedoruk, profesor asociat de științe politice la Universitatea din Varșovia.

Liderii opoziției sunt perfect conștienți că au tot interesul, chiar și când sunt divizați, să-și țină sub tăcere neînțelegerile. „Există un risc real ca coaliția Trzecia Droga (Calea a Treia), care se află în marja de eroare statistică, să nu intre în Parlament [ar avea nevoie de 8% din voturi, pragul necesar pentru coaliții]; acesta ar putea fi și cazul formațiunii Nowa Lewica [care trebuie să strângă 5%, pragul folosit pentru partide]. Ar fi un dezastru pentru opoziție”, avertizează Anna Paczesniak. Sistemul electoral polonez redistribuie de fapt către câștigători procentele celor care nu au depășit pragurile impuse. O situație care i-a asigurat partidului PiS victoria în 2015.

„Opoziția are un ușor avantaj”, consideră Rafal Chwedoruk. „Alegătorii săi sunt informați și interesați de politică, în timp ce cetățenii pe care PiS i-a putut atrage [în 2015 și 2019] datorită politicilor sale sociale tind să fie apolitici și greu de mobilizat”. Cu 35,5% intenții de vot în medie, conform sondajelor de opinie, PiS a pierdut deja 8 puncte față de cele 43,59% câștigate în 2019. Partidul, continuă expertul, „nu poate conta pe noi alegători și speră că o parte a opoziției nu va intra în Parlament, la fel ca în 2015”.

Un referendum cu patru întrebări

Cu toate acestea, pentru a menține în alertă un electorat parțial volatil, adesea în vârstă și care locuiește în orașe și sate mici, partidul lui Jaroslaw Kaczynski a lansat un referendum cu patru întrebări, în aceeași zi cu votul – o premieră în Polonia. Consultarea se va concentra doar pe sistemul de distribuire a solicitanților de azil între țările Uniunii Europene. Guvernul aflat la final de mandat, care ar fi putut folosi milionul de refugiați ucraineni de pe pământul polonez pentru a fi scutit /de cotele europene de refugiați/, a preferat să facă din asta un subiect de campanie.

De-a lungul verii, s-au adăugat alte trei întrebări, formulate într-o manieră la fel de tendențioasă, de tipul: „Susțineți...?” Prima se referă la vânzarea activelor statului către entități străine, a doua la creșterea vârstei de pensionare, iar a treia la îndepărtarea gardului anti-migranți de la granița cu Belarus. Al doilea punct se referă clar la politica lui Donald Tusk, care în 2013 a crescut treptat vârsta de pensionare la 67 de ani pentru ambele sexe. Un nivel pe care PiS l-a coborât din nou, în 2017, la 60 pentru femei și 65 pentru bărbați.

Partidul de guvernământ s-a angajat că va reglementa ca femeile și bărbații polonezi să se poată pensiona după treizeci și cinci de ani și, respectiv, patruzeci de ani de vechime în serviciu. „Aceste patru întrebări nu fac parte din dezbaterea publică, PiS pur și simplu se asigură că alegătorii săi care încă ezită vor merge la urne”, argumentează profesorul Chwedoruk.

Opoziția, poziție de forță în Senat

Această „incitare” la vot este binevenită pentru PiS, într-un moment în care comisia de examinare a influenței ruse a eșuat. Această comisie, care a făcut obiectul unei legi în luna mai, l-ar fi putut împiedica pe Donald Tusk să redevină prim-ministru, din cauza responsabilităților sale din trecut, când a trebuit să negocieze contracte cu companii de gaze de la Moscova. Proiectul a provocat o asemenea reacție din partea UE și a Statelor Unite, încât în cele din urmă a fost diluat până la punctul de a-și pierde substanța.

În rândurile opoziției, candidatura lui Roman Giertych, fondatorul Mlodziez Wszechpolska (Tineretul Poloniei Mari), o organizație radicală de dreapta, acum apropiată de Konfederacja, a înfuriat destul opinia publică. Acest fost naționalist, reconvertit în avocat al familiei Tusk, nu și-a ascuns niciodată aversiunea față de avort.

Spionat de software-ul Pegasus în 2019, urmărit pentru un dosar de delapidare și (auto)exilat în Italia, el va candida sub culorile KO, într-o circumscripție din sud-estul țării, unde îl va înfrunta pe Jaroslaw Kaczynski, cap de listă al PiS. „Tusk s-a gândit că acesta i-ar putea pune probleme lui Kaczynski: Giertych a fost ministru al educației în guvernul acestuia în 2006-2007, iar acum este unul dintre cei mai înflăcărați critici ai săi. Numirea lui este până la urmă mană cerească pentru stânga”, subliniază Anna Paczesniak.

Opoziția democratică se poate lăuda în schimb cu o mică victorie: și-a extins „pactul senatorial”, încheiat în urmă cu patru ani. Acest aranjament, constând în prezentarea unui candidat comun în fiecare dintre circumscripțiile Senatului, i-ar putea garanta o majoritate confortabilă de aproximativ șaizeci de locuri în Camera Superioară. Instituția s-a dovedit eficientă, deși limitată în prerogative, în fața exceselor legislative ale PiS, care a reușit să subjuge o parte din sistemul judiciar.

sursa: RADOR