La trei luni de la împlinirea a 60 de ani de la Tratatul de la Elysée, care a pecetluit reconcilierea dintre Franța și Germania, punând în același timp bazele cooperării dintre cele două țări, relațiile bilaterale sunt la un nivel scăzut. Emmanuel Macron nu a găsit încă în persoana cancelarului Olaf Scholz partenerul pe care și-l dorea din tot sufletul, după plecarea Angelei Merkel care, alături de el, a fost la originea planului european de redresare, potrivit unui editorial Le Monde.

Cele două "motoare" principale ale Uniunii Europene chiar lasă impresia că nu mai trag în aceeași direcție. Nu este în joc doar soliditatea cuplului franco-german, ci și rolul său de structurare în cadrul proiectului european, care este amenințat cu slăbirea.

Aceste disensiuni au cauze obiective. Invazia rusă a Ucrainei a spulberat certitudinile pe baza cărora Germania și-a construit prosperitatea. Între pierderea accesului la energie ieftină din Rusia și punerea în pericol a păcii în Europa, Germania trebuie să-și reinventeze modelul economic, improvizând în același timp un rol geopolitic la care renunțase după capitularea din 1945. Este un adevărat cutremur, care nu a putut decât să afecteze profund cărțile relației cu Franța.

De altfel, subiectele discordiei s-au acumulat în ultimele săptămâni, impunând amânarea neașteptată a Consiliului de Miniștri franco-german programat pentru 26 octombrie. În apărare, mai multe proiecte comune bat pasul pe loc, fie pentru aeronavele viitorului, fie pentru următoarea generație de tancuri. Proiectul scutului anti-rachetă condus de Germania în cadrul unui grup de 14 țări, fără Franța, care îl conduce pe al său propriu, a tensionat și mai mult relațiile.

La capitolul energie, Berlinul blochează principiul plafonării prețului gazului susținut de Franța, în timp ce Parisul nu vrea să audă despre un proiect de gazoduct care leagă Spania de restul Europei pentru a alimenta Germania. Pe plan economic, Franța nu a apreciat că Olaf Sholz, cancelarul german, a dezvăluit fără avertizare un plan gigantic de 200 de miliarde de euro de susținere a economiei, interpretat ca o punere sub semnul întrebării a principiilor concurenței în cadrul UE. Chiar și ritmul construcției europene este supus dezbaterii. În timp ce Berlinul apără o extindere spre est, Parisul pledează pentru o aprofundare a integrării, fără să se teamă de o Europă cu mai multe viteze.

Aceste diferențe de opinie apar în cel mai rău moment, în timp ce Vladimir Putin testează solidaritatea europeană și conducerea franco-germană este contestată în cadrul Celor 27. Țările baltice și Polonia își critică cei doi parteneri puternici pentru lipsa de luciditate și moderația lor față de amenințarea rusă, în ciuda avertismentelor pe care li le-au transmis. Înstrăinarea din cadrul tandemului contribuie la subminarea credibilității și a legitimității sale de a da tonul politicii europene.

Este nevoie urgentă de o revizuire a relației franco-germane, chiar dacă asta însemnă a spune lucruri care deranjează reciproc. Emmanuel Macron și Olaf Scholz urmau să lucreze la aceasta, miercuri, 26 octombrie, în timpul unui prânz la Palatul Elysée.

În ciuda tensiunilor momentului, care ar putea dura ceva timp până se vor rezolva, obstacolele nu sunt insurmontabile. Discursul cancelarului german susținut la Praga în luna august a alimentat speranțe, rezonând cu câteva puncte abordate de Emmanuel Macron cu patru ani mai devreme la Sorbona.

Acum este momentul să se concentreze asupra posibilelor convergențe în încercarea de a relansa o dinamică fără de care UE riscă să se destrame.

Sursa: RADOR