Nu politicienii „îngrijorați”, ci o asociație a societății civile - „Dăruiește Viața” - a reușit să construiască de la zero și să doteze o clădire nou-nouță a Spitalului Național pentru Copii din București, cu nouă niveluri și să ajute sectorul de sănătate din multe orașe din România. Cum? În mare parte datorită oportunității oferite de legislația fiscală românească persoanelor care lucrează de a redirecționa 3,5% din impozitul pe venit plătit de acestea către o asociație civică la alegere, care susține respectiva cauză.

Totuși, succesul „Dăruiește viață” nu se limitează doar la construcția spitalului pentru copii. Adevărata schimbare constă în promovarea unei culturi a donațiilor pentru sectorul civil românesc în general și consolidarea acestuia ca entitate care poate produce schimbări pozitive în societatea românească, corectând sau completând rolul statului și al mediului de afaceri în ceea ce privește serviciile publice.

Cauzele civice nu au un model de „afaceri”

Mulți oameni din Europa de Est, în special în Bulgaria, sunt nemulțumiți de democrație, deoarece se simt mințiți legat de o viață bună, pe care aceasta nu le-a adus-o niciodată. Totuși, puțini își dau seama că democrația nu înseamnă doar să mergi la alegeri o dată la patru ani și să te plângi în cârciumă de politicienii răi. Este, mai presus de toate, muncă zilnică și o luptă cu instituțiile și problemele pentru îmbunătățirea tuturor domeniilor vieții. Dar cine duce această luptă pentru binele comun zi de zi?În societățile democratice dezvoltate, aceștia sunt cetățenii înșiși, uniți în diverse asociații - pentru o asistență medicală mai bună, o educație mai bună, pentru o natură curată, pentru drepturile consumatorilor, dar și pentru cauze nemateriale, cum ar fi drepturile omului, fair-play-ul, absența corupției, jurnalismul de investigație etc. Marea problemă a asociațiilor civice în folosul societății este însă că acestea nu au un „model de afaceri”, adică nu au deloc o bază economică și de piață pentru ca ele să existe.

Motivul este clar - niciunul dintre „oamenii cu bani” din societate nu are un interes direct în finanțarea activităților lor. Autoritățile oficiale nu au niciun beneficiu de la asociațiile care sunt constant nemulțumite, fac gălăgie, critică neregulile din stat și scad ratingurile politice. De asemenea, afacerile nu au niciun interes să „hrănească” pe cineva care le va găsi defecte și slăbiciuni și îi va ruina profiturile.

Singurii oameni care au un interes direct în finanțarea asociațiilor de utilitate publică - cetățenii obișnuiți, paradoxal, în marea lor majoritate, nici ei nu fac donații voluntare dintr-o varietate de motive - fie cred că acest lucru nu îi privește, pentru că politicienii trebuie să repare statul; fie că acesta nu funcționează, fie pentru că nu au încredere în asociațiile civice în sine, fie că acestea nu au bani de alocat, fie pur și simplu nu s-au gândit la problemă și nu au motivația să o facă.

Ar trebui atunci să închidem societatea civilă? În democrațiile consacrate, răspunsul este clar - categoric nu. Societățile occidentale sunt mult mai conștiente de ceea ce înseamnă caritatea, voluntariatul și aderarea la diverse asociații care le îmbunătățesc viața. Și acest lucru este valabil atât pentru oamenii obișnuiți, cât și pentru elita de afaceri a societăților - cei mai bogați, care își dau seama de rolul lor de „părinți ai națiunii” și susțin caritatea ca o cauză personală.

Vestea bună este că există salvare în Europa Centrală și de Est, unde gradul de conștientizare a societății este încă scăzut. Mai multe țări din regiune au introdus un mecanism de salvare pentru asociațiile de utilitate publică - redirecționarea unui procent din impozitul anual pe venit plătit - de exemplu, 1,5%, 2% sau 3,5%, către o asociație de utilitate publică aleasă de contribuabilul respectiv. Mecanismul funcționează cu succes în România, Polonia, Moldova și alte state. Acesta asigură, pe de o parte, finanțare durabilă pentru societatea civilă cu banii celor care au cel mai mare interes privind existența sa - cetățenii înșiși, iar pe de altă parte, funcționază pe principiul pieței și al concurenței, cu o legitimitate incontestabilă, deoarece fiecare contribuabil votează cu banii săi încredere asociației către care îi alocă.

În Spania, contribuabilii au posibilitatea de a redirecționa 0,7% din impozitele lor către Biserica Catolică și încă 0,7% către cauze sociale. Acolo, mecanismul este mai degrabă o rămășiță a unor tradiții seculare de finanțare a bisericii. În Austria, ca și în Bulgaria, însă, un astfel de sistem lipsește cu desăvârșire.

Românii redirecționează 3,5% din impozit 

În România, mecanismul de redirecționare a unei părți din impozitul pe venit (inițial 1%) pentru finanțarea sectorului civil, la discreția contribuabilului individual, a fost introdus odată cu modificările aduse Codului Fiscal încă din 2003. În 2005, procentul a fost majorat la 2%.

Până în prezent, autoritățile fiscale române permit, prin intermediul unei declarații (formularul 230), ca până la 3,5% din impozitul pe venit să fie redirecționat către organizații neguvernamentale (ONG-uri), biserici sau burse private, iar recent a fost introdusă condiția ca impozitul plătit să fie doar pe veniturile din salarii și remunerații similare, și nu, de exemplu, pe alte tipuri de venituri, precum cele din chirii.

La redirecționarea banilor către o asociație la alegere, contribuabilul nu are nicio cheltuială suplimentară, deoarece altfel suma s-ar înscrie în veniturile generale ale bugetului de stat. Impozitul pe venitul persoanelor fizice în România, precum și în Bulgaria, este de 10%.

Contribuabilul poate desemna una sau mai multe asociații către care își redirecționează fondurile, dar suma totală nu poate depăși 3,5% din impozitul pe venit plătit de acesta pentru anul respectiv.

Redirecționarea se face prin depunerea formularului fiscal 230, care se transmite fie organului fiscal ANAF, fie beneficiarului (organizație non-guvernamentală, biserică etc.). Termenul limită de depunere la agenția fiscală este 25 mai a anului următor anului în care a fost realizat venitul. Documentul poate fi depus la fața locului, prin poștă sau prin intermediul portalului de servicii electronice. În același termen, asociațiile sunt obligate să retransmită electronic către administrația fiscală formularele pe care le primesc direct de la cetățeni.

Deși fiecare cetățean care lucrează în România are dreptul să redirecționeze 3,5% din impozitul său către o cauză specifică, doar 29,93% fac acest lucru, conform datelor organizației societății civile „Salvați Copiii - România”. Astfel, fondurile celorlalți 70% dintre lucrători care nu profită de oportunitate rămân automat în bugetul de stat.

Conform datelor actuale de la Agenția Fiscală Română, aproximativ 1,9 milioane de români au ales să redirecționeze 3,5% din impozitul pe venit către organizații neguvernamentale și instituții religioase.

Numărul acestora a crescut ușor față de anul anterior, dar încă este departe de numărul înregistrat în perioada de dinainte de pandemie, când mai mult de 2,1 milioane de români au ales să folosească această opțiune.

Modelul funcționează cu succes și în Polonia

În Polonia există de asemenea un mecanism de finanțare publică a societății civile, a declarat pentru Mediapool politologul și lectorul de la Universitatea din Varșovia, prof. Spasimir Domaradzki - un bulgar care trăiește și lucrează în Polonia de ani de zile.

„Într-adevăr, și în Polonia există și un mecanism care permite fiecărui contribuabil să redirecționeze 1,5% din impozitul său anual către o organizație de utilitate publică. Mecanismul a fost introdus în 2004 și până în 2023 doar 1% putea fi redirecționat, dar din 2023 procentul este deja de 1,5%”, a declarat prof.  Domaradzki.

Potrivit acestuia, nu orice organizație neguvernamentală poate primi finanțare publică, ci doar cele care primesc statut de organizație de utilitate publică. Acest statut este acordat de instanță și este înregistrat în Registrul Judiciar de Stat.

Pe lângă finanțarea prin impozitul pe venit, organizațiile de utilitate publică beneficiază și de o serie de alte facilități fiscale și administrative - sunt scutite de multe taxe de stat și judiciare, de impozitul pe proprietate, au dreptul la scutiri de la plata chiriei, publicitate în mass-media etc.

Pentru aceasta există numeroase obligații - raportare financiară strictă, organisme de control intern. Aceste organizații nu au dreptul să obțină profit, iar angajații nu pot primi salarii mai mari decât media pe țară. Nu ar trebui să existe persoane condamnate în organele de conducere etc. Pentru a obține acest statut, organizația trebuie să fi funcționat timp de cel puțin doi ani. Există un Institut de stat pentru societatea civilă care acționează ca un organism de control.

„Sistemul este deosebit de eficient. Anul trecut, aproximativ 1,9 miliarde de zloți (circa 900 de milioane de leva) din taxe au fost redirecționați către ONG-uri, ceea ce arată despre ce sume vorbim. Întrucât taxele în Polonia se plătesc până la sfârșitul lunii aprilie, de obicei în această perioadă, oriunde te-ai întoarce, vezi afișe prin care ONG-urile te îndeamnă să le redirecționezi 1,5% din impozitul tău”, spune profesorul Domaradzki.

Paleta tematică a organizațiilor de utilitate publică este foarte diversă - de la organizații din domeniul educației și al sănătății până la mass-media. „Chiar și marile instituții media private din Polonia creează de asemenea fundații sau asociații, iar acestea pot apela la cetățeni pentru finanțare. Cu acești bani, fac jurnalism pentru binele societății”, a spus profesorul.

El nu are niciun fel de idee de scandaluri și probleme de amploare legate de finanțarea publică a societății civile din Polonia. Motivul este că organizațiile se străduiesc să respecte legea deoarece există control, iar pierderea statutului de organizație de utilitate publică ar fi esențială pentru supraviețuirea lor. Prof. Domaradzki consideră că un mecanism similar ar trebui introdus și în Bulgaria. „Când îți plătești singur impozitele și ai posibilitatea de a decide unde se duc 1,5% din acestea și poți alege cui să dai acești bani, o serie de probleme care în Bulgaria sunt întotdeauna o chestiune de mobilizare publică de ultim moment, de exemplu pentru ajutor sau tratament pentru copii, pot fi rezolvate mult mai ușor”, consideră politologul.

În Bulgaria, modelul românesc ar costa 280 de milioane de leva

În Bulgaria, în prezent nu este posibil ca o persoană să decidă să redirecționeze o parte din impozitul său anual către o anumită cauză sau organizație - de exemplu, către organizații civice, către un jurnalist pentru binele public, către biserică, către educație, sport sau altceva.

Organizațiile civice sunt lăsate să se finanțeze cum pot (dar nu în scop lucrativ). Mulți oameni nici nu donează, nici nu aprobă donatori din alte țări democratice pentru a finanța organizații civice în Bulgaria. Astfel, sectorul civic, esențial pentru o democrație tânără și fragilă precum cea a Bulgariei, este lăsat să se descurce singur într-un mediu în care nu există o cultură consacrată a donațiilor regulate către cauze publice sau acțiuni caritabile.

Anul acesta, se așteaptă ca bugetul să adune aproape 8 miliarde d eleva din impozitul pe venitul persoanelor fizice. La un salariu mediu de 2.468 de leva  (pentru decembrie 2024 - nota redacției) impozitul pe venit pe care lucrătorul îl va plăti pe parcursul anului este de aproximativ 2.500 de leva. Dacă are dreptul să redirecționeze 3,5% dintre această sumă (cum este cazul în România), asta înseamnă că 87,50 leva pot merge către o cauză socială.

Dacă 100% din oameni ar profita de oportunitate, costul anual pentru buget ar fi de 280 de milioane de leva. În Bulgaria, numărul persoanelor care plătesc impozit pe venit este de aproximativ 3 milioane, dintre care aproximativ 2 milioane declară venituri din muncă.

În Bulgaria, în această etapă, există scutiri de impozite pentru donații, dar acestea reduc doar baza impozabilă, iar donația în sine este un act voluntar. Persoanele fizice pot dona în schimbul facilității doar organizațiilor menționate în mod explicit în lege. Lista lor a fost semnificativ limitată în urmă câțiva cu ani, pentru că au fost detectate abuzuri cu donații fictive cu ani în urmă.

În prezent, legislația bulgară permite reducerea bazei de impozitare pentru donații cu până la 65%. Pentru donațiile către Casa Națională pentru Asigurări de Sănătate pentru tratamentul copiilor, baza de impozitare poate fi redusă cu până la 50%. Baza de impozitare poate fi redusă cu până la 15% pentru donații către cultură și cu până la 5% pentru următoarele donații (în Bulgaria sau alte țări din UE): către spitale, aziluri de bătrâni, școli, universități, biserici, Crucea Roșie, organizații non-guvernamentale, comunități pentru dependenții de droguri, Fondul pentru Eficiență Energetică și UNICEF. Deducerea fiscală nu este posibilă dacă donația este destinată unei anumite persoane, pentru a nu exista abuzuri.

În Austria, impozitul nu este redirecționat

În Austria, la fel ca în Bulgaria, cetățenii nu pot alege dacă o parte din impozitele lor ar trebui redirecționate către un anumit scop. În 2012, Sebastian Kurz, care a devenit ulterior cancelar federal, a propus în calitate de secretar de stat ca 10% din impozit să fie alocat unor cauze concrete - cum ar fi educația, infrastructura sau serviciile sociale. Cu toate acestea, propunerea s-a confruntat cu o rezistență largă și a fost respinsă.Totuși, în Austria există o scutire de impozit conform căreia se poate reduce până la 10% din baza de impozitare în cazul donațiilor către organizațiile caritabile. Acestea includ instituții de cercetare și științifice, departamente de pompieri, muzee, biserici și alte organizații religioase. Este important ca organizația să fie clasificată drept organizație caritabilă de către Ministerul Finanțelor. Există o listă online cu aceste organizații.

Din 2017, aceste donații nu mai trebuie declarate în declarația fiscală, deoarece organizația caritabilă raportează și declară donațiile direct la fisc, iar acestea sunt incluse automat în declarațiile fiscale ale contribuabililor.

Scutiri de impozite și în Estonia

În Estonia, există scutiri fiscale specifice pentru unele organizații neguvernamentale - cele care primesc statutul de asociație de utilitate publică. Există mai multe condiții - să lucreze în folosul public, caritabil sau să ofere un produs sau un serviciu gratuit, să nu genereze și distribuie „profit”, să nu aibă cheltuieli inutile și neesențiale pentru activitate, remunerația lucrătorilor și a managerilor asociației nu trebuie să depășească salariul pentru o muncă similară în sectorul de afaceri.

Statutul special poate fi refuzat sau pierdut dacă asociația nu respectă legislația Estoniei, nu funcționează în conformitate cu statutul său, nu are cel puțin 6 luni de activitate, nu a prezentat rapoarte privind activitățile sale, dacă face publicitate altor afaceri private ale proprietarilor sau donatorilor săi, dacă se implică în activități politice sau susține un interes privat (de exemplu, o anumită comunitate profesională, dacă este un sindicat) etc.

sursa: RADOR RADIO ROMÂNIA