Participarea Turciei la program este încă incertă, deoarece Atena solicită anularea declarației casus belli (amenințarea cu războiul de către Turcia în cazul în care Grecia își extinde apele teritoriale dincolo de cele 6 mile maritime în prezent n.trad.), iar Ankara nu depus încă o cerere în acest sens la Consiliului European, în condițiile în care nu mai e mult până la termenul limită din 30 noiembrie, când programele propuse trebuie prezentate pentru a fi evaluate și - ulterior - finanțate.

În privința participării Turciei există impedimente nu numai din cauza blocajului impus Ankarei de Grecia, Franța și Cipru, ci și din cauza distanțării evidente a Ankarei în chestiuni care privesc ordinea internă a țării (statul de drept, drepturile omului și drepturile politice, cel mai recent exemplu fiind tratamentul aplicat primarului Istanbulului, Ekrem Imamoglu). Totuși, se estimează că Turcia va depune, chiar și în ultimul moment, cererea de participare, care va fi procesată împreună cu cererea Coreei de Sud.

În același timp, au apărut dificultăți și în discuțiile pe această temă dintre UE și Regatul Unit și Canada. Deși Regatul Unit a semnat un acord de cooperare în domeniul securității și apărării în mai 2025 (la summitul Regatul Unit-UE), iar Comisia Europeană a primit în septembrie un mandat separat din partea statelor membre (Comitetul Reprezentanților Permanenți, CoRePer), niciuna dintre aceste negocieri nu a fost finalizată până în prezent. Blocajul cu Londra a apărut deoarece UE solicită părții britanice să plătească 6,5 miliarde de euro pentru a participa la noul instrument financiar și, de asemenea, să aibă contribuții separate la bugetul european. Ieri, un purtător de cuvânt al Regatului Unit a declarat că Londra se angajează să aibă o „relație largă și constructivă cu UE”. Relevant pentru situația actuală este refuzul Ursulei von der Leyen de a se întâlni săptămâna trecută, în marja Conferinței Internaționale privind Clima de la Belém, Brazilia, cu premierul britanic Keir Starmer, care a dorit să protesteze față de această problemă. Britanicii declară că vor aproba doar acorduri care servesc Regatului Unit și în principal industriei sale de apărare. Desigur, Marea Britanie, ca fost stat membru al UE, este tratată diferit față de Canada, deoarece mai multe state membre, și în special Franța, nu doresc să vadă că Regatul Unit recăpătă beneficii ale apartenenței la programele europene fără costuri. Cu toate acestea, UE își dorește ca Marea Britanie să fie implicată în cadrul reînarmării europene și în programele comune de achiziții publice.

Se estimează că se va găsi o soluție înainte de termenul limită SAFE din 30 noiembrie. Așadar, chiar și negocierile cu țările pe care întreaga UE le dorește implicate în programele sale de apărare, se dovedesc în cele din urmă extrem de dificil de finalizat. Este demn de remarcat faptul că cele mai mari sume solicitate prin intermediul SAFE au fost cerute de Polonia (43,7 miliarde), Ungaria (16,2 miliarde), România (16,6 miliarde), Franța (16,2 miliarde) și Italia (14,9 miliarde).

Se reamintește că Grecia și-a anunțat intenția de a atrage aproximativ 790 de milioane de euro prin împrumuturi SAFE. Aceste resurse vor fi utilizate pentru programe de interes direct pentru Grecia, incluzând vehicule de uz general, precum și sisteme tehnologice de ultimă generație. În acest context, ministrul grec al Apărării, Nikos Dendias, a vizitat luni Republica Cipru, unde a discutat cu omologul său, Vassilis Palmas, posibilitatea unei propuneri comune pentru SAFE. Nicosia a solicitat de la SAFE o sumă totală de 1,18 miliarde de euro.

Sursa: Rador Radio România