Dar, în realitate, președintele rus ar risca puțin sau nimic, pentru că ministrul italian al Justiției nu a dat niciodată curs dispoziției din 17 martie 2023, notează „Corriere della Sera” (Italia). De atunci, ordinul judecătorilor de la Haga a rămas blocat în birourile de pe Via Arenula, iar ministrul Justiției italian Carlo Nordio nu l-a transmis procurorului general din Roma, pentru ca acesta să fie înaintat Curții de Apel pentru a-l pune în aplicare, transformându-l într-o bucată de hârtie fără niciun efect.

Numele președintelui rus (ca și cel al altor cinci politicieni și militari de la Moscova puși sub acuzare de CPI) se află pe lista persoanelor urmărite internațional, dar dacă un ofițer de poliție judiciară l-ar avea în fața sa și l-ar opri, ar comite un act considerat „neobișnuit” și, de fapt, nul; exact cum ce s-a întâmplat cu generalul libian Osama Najeem Almasri, arestat în dimineața zilei de 19 ianuarie și eliberat două zile mai târziu.

În acel caz, totul s-a întâmplat și s-a hotărât în ​​numai câteva ore frenetice, ministrul s-a trezit în fața unui fapt împlinit și la întrebarea magistraților cu privire la ce să facă, nu a răspuns, permițând ca libianul acuzat de crime de război și crime împotriva umanității să fie trimis în patria sa cu un zbor de stat italian; din acest motiv, Nordio este acum cercetat în fața tribunalului de miniștri (împreună cu prim-ministrul Giorgia Meloni, ministrul de Interne Matteo Piantedosi și subsecretarul de la Palatul Chigi Alfredo Mantovano). Dosarul despre Putin este, însă, blocat în birourile sale de peste doi ani, fără să fi fost declanșată procedura de validare a ordinului Curții de la Haga.

Evident, este o alegere politică, precum cea care, în mod similar, face ineficient mandatul de arestare împotriva șefului guvernului israelian Benjamin Netanyahu, acuzat de crime de război comise în Gaza. Guvernul italian a precizat, în mod explicit, că consideră că șefii de stat și de guvern sunt protejați de o imunitate care îi ferește de acțiuni judiciare cel puțin atât timp cât sunt în funcție, iar același raționament ar putea fi valabil și pentru Putin. Aceasta este, însă, o evaluare contestată de judecătorii CPI, care nu o consideră aplicabilă pentru crimele de război sau pentru crimele împotriva umanității, precum și pentru genocid.

În orice caz, imunitatea nu s-ar aplica celorlalți ruși acuzați de CPI: comisarul pentru Drepturile copilului Maria Lvova-Belova, „urmărită” de aceeași dispoziție emisă împotriva lui Putin; generalul-locotenent Serghei Ivanovici Kobîlaș, fost comandant al aviației Forțelor Aeriene, și amiralul marinei Viktor Sokolov, pentru care mandatul de arestare datează din martie 2024; fostul ministru al Apărării Serghei Șoigu și viceministrul Apărării și șeful Statului Major al Forțelor Armate Valeri Gherasimov, oficial „căutați” din iunie 2024. Și măsurile împotriva lor sunt blocate în minister, și prin urmare neaplicabile conform interpretării făcute de Curtea de Apel de la Roma în dosarul Almasri.

Judecătorii din Roma au susținut, de fapt, că pentru a executa un mandat CPI este necesar „un dialog preliminar și indispensabil între ministrul Justiției și Procuratura Generală”. Pentru generalul libian nu a existat așa ceva, iar Ministerul Justișiei a rămas tăcut, producând un deznodământ pentru care Curtea de la Haga așteaptă încă explicații oficiale, pe care Italia nu le-a oferit, obținând două prelungiri; pentru președintele rus nu a fost niciodată începută procedura, în ciuda timpului îndelungat care a trecut, iar acest lucru ar putea deteriora și mai mult relațiile dintre Roma și judecătorii de la Haga.

Putin este acuzat, ca și Maria Lvova-Belova, că a deportat și deținut ilegal copii și adolescenți ucraineni în Rusia, infracțiune echivalente cu crimele de război de Statutul de la Roma, care a instituit CPI; ceilalți din cauza atacurilor cu rachete efectuate sub comanda lor împotriva infrastructurii electrice ucrainene între 2022 și 2023. Articolul 2 din legea din 2012, care a pus în aplicare Statutul de la Roma, (revendicată de Nordio în Parlament, când și-a negat rolul de „arhivar de documente” și și-a justificat refuzul de a-l aresta pe Almasri) îi atribuie ministrului Justiției sarcina de „a primi cererile provenite de la CPI și de a le pune în aplicare”, stabilind propria acțiune, „unde consideră că este necesar”, cu alți miniștri sau organe de stat; după care articolul 4 prevede că „ministrul Justiției va pune în aplicare cererile formulate de CPI prin transmiterea acestora către Procurorul General de la Curtea de Apel din Roma pentru executare”, și asta nu a făcut Nordio.

În cazul Almasri, tribunalul miniștri va spune - în scurt timp, în termenele stabilite de lege - dacă inerția privind arestarea s-a transformat în infracțiunea de neîndeplinire a atribuțiilor de serviciu; Putin nu și-a pus această problemă, dar voința politică a ministrului (și a guvernului) pare destul de clară.

Sursa: Rador Radio România