Jack Miller își continuă forma carierei în Moto GP, printr-o victorie plină de tensiune la Le Mans
Entuziasmul continuă stă stea la baza celei mai cunoscute caravane a motociclismului internațional. Stagiunea precedentă, deși una mai scurtă decât reperele obișnuite, din motive deja arhicunoscute, a declanșat un val al spectaculozității așteptat de multă vreme. După duelurile foarte strânse care au purtat dramatismul în toamna precedentă, se spera ca odată cu revenirea la o topică firească a calendarului, esența echilibrului să se conserve. Tabloul prezentat a reușit să se transfere cu succes în noul sezon care prezenta auspicii grozave. Totuși, aspectul unei loterii este cel ce îl va atrage într-un mod rapid.
Un exemplu ideal s-a conturat prin desfășurarea Marelui Premiu al Spaniei. După ce în 2020, complexul de la Jerez deschidea călătoria în cadrul Motomondialului de Viteză, configurația andaluză revenea la o programare obișnuită. Ultimul deceniu avea parte de câteva constanțe pe traseul utilizat din 1985. Una dintre ele era că Ducati, prin caracteristicile prototipurilor sale, nu reușea să se implice des în duelurile de la vârf.
Aliniind un tandem de piloți încă tineri, puține lucruri erau așteptate a se schimba, ținând cont și de momentul pozitiv traversat de Yamaha. Prin intermediul dominației ilustrate de Fabio Quartararo, constructorul nipon putea ținti un start de sezon cu patru victorii de clasă mare, pentru prima oară din 1980. Tânărul din Hexagon viza un al treilea triumf succesiv după cele obținute la Doha, respectiv, Portimão, în prima vizită iberică stagională.
Un nou pole-position bifat entuziasmant indica un ritm grozav pe care francezul urma să îl replice și în prima jumătate a întrecerii. Doar că, o scădere uriașă a potențialului său fizic urma să anuleze orice șansă a liderului clasamentului general de a rămâne competitiv. Astfel, principalul său urmăritor din Jerez avea o oportunitate imensă.
Campania lui Jack Miller nu demarase întocmai conform speranțelor sale. Australianul avea parte de mai multe dificultăți în a gestiona modelul de uzină Ducati, încălecat în premieră alături de Pecco Bagnaia.
Suplimentar, problemele medicale specifice piloților de circuit păreau să îl împiedice din a performa la nivel maxim după rundele qatareze. Suferind o intervenție chirurgicală pentru deblocarea stresului asupra brațul stâng, ”cangurul” era capabil să își depășească condiția pe tărâm spaniol. Urmărind atent din treapta secundă debutului intervalului critic al liderului, el profita pentru a se îndrepta către o ocazie istorică. Gloanțele din Bologna nu mai triumfaseră la Jerez din 2006, iar Jack Miller era determinat să modifice acea istorie. El trecea pentru întâia oară linia de sosire ca învingător la capătul unui Grand Prix desfășurat eminamente uscată. Precedenta sa izbândă avusese loc în 2016, sub altarul acoperit de apă al catedralei motociclismului, din Assen.
La aproape cinci ani distanță, charismaticul concurent din Townsville se afla din nou pe culmile încântării, în alte circumstanțe surprinzătoare. Pentru Ducati, week-endul triumfului absolut era completat de prezența lui Francesco Bagnaia în poziția a doua. Italianul asigura, alături de o dublă memorabilă, schimbarea liderului clasamentului piloților în detrimentul lui Fabio Quartararo. Pentru pilotul academiei conduse de Valentino Rossi, postura subliniată compunea o premieră, într-o carieră ce trebuia să mai aștepte întâia victorie.
În schimb, în ciuda unei deziluzii alimentate și de un disconfort imens al contracturii antebrațului stâng, asemănător celui resimțit de Jack Miller, următoarea provocare se contura pentru fostul ocupant al poziție fruntașe, odată cu a douăzecea vizită succesivă a caravanei Moto GP la Le Mans. Etapa tradițională franceză a avut de-a lungul timpului nu mai puțin de șapte orașe gazdă, începând cu Toulouse și Circuit d`Albi.
Totuși, din 1951 încoace, anul celei dintâi întreceri oficiale, construcția din regiunea Sarthe a fost frecventată ca nicio altă pistă franceză. Aceeași amprentă a timpului remarca multiple variante de utilizare a ei, ultima fiind bifată în urmă cu 13 ani. Configurația Bugatti ilustra un reper apreciat ale oricărei stagiuni, iar spectacolul rămânea asigurat și dintr-o altă perspectivă a datelor meteorologice. De la startul mileniului actual, finalurile de week-end competitive erau influențate de ploaie într-o proporție de peste 50 %, lucru care nu se prezintă tocmai ușor de perceput în integralitate. Imprevizibilul era prezent în orice tentativă de stăpânire a pistei special coordonate pentru dispoziția motocicletelor, în lungime actuală de 4,1 kilometri.
Prin asociere, factorul averselor nu putea fi ignorat, indiferent de reperele organizărilor recente. În 2020, etapa a putut reprogramată către luna octombrie, iar dramatismul era garantat inclusiv pentru categoria supremă.
Printre altele, putem atrage atenția asupra unei statistici demne de reținut. Ea aducea un număr exact de 100 de căzături întâmpinate în zilele de concurs ale anului trecut. Ocazia unui adevărat carusel era fructificată la maximum de către un anume Danilo Petrucci. Italianul obținea, la rândul său atunci, prima victorie a carierei, care s-a dovedit a fi ultima pentru orice exponent de uzină Ducati până la izbânda din urmă cu două săptămâni a lui Jack Miller.
Actualul simbol al Australiei era pregătit să exploateze emoționalul moment spaniol pentru o intrare realistă în bătălia ierarhiei generală. Criteriile întâlnite pe un asfalt uluitor de rece în centrul Franței păreau să îi surâdă încă o dată. O primă dimineață a week-endului, caracterizată ideal de atmosfera de-a dreptul friguroasă, aducea importanta nivelare a materialului de concurs. Concurenții categoriei mezine păreau să seteze tonul pentru doborârea recordului uluitor al incidentelor, evocat cu puțin timp în urmă. Pedro Acosta căuta să îmbunătățească acolo cel mai bun debut absolut din întreaga istorie a Motomondialului: trei victorii, adăugate unui loc al treilea.
Prezența constantă a precipitațiilor reducea radical oportunitatea rulării pe un asfalt relativ aderent. Sub asemenea termeni de temperatură, dificultățile erau vizibile și pentru majoritatea combatanților clasei principale în a-și găsi ritmul. Din fericire pentru ei, condițiile începeau să se mai amelioreze către după-amiază, în speranța evitării unei secvențe Q1. Antrenamentele cronometrate pregăteau multe răsturnări de situație pentru structura premergătoare celei de-a cincea ședință de calificări a sezonului.
Performerul periplului recent încheiat în Andalucia își exprima prompt încrederea obținută acolo, fiind primul care optează să încalce anvelope de pistă uscată. Jack Miller era îndreptățit să spere la o performanță de vârf și în cadrul exercițiului clasificării pe grila de start. Precum evocam și anterior, Fabio Quartararo era cel ce dominase capitolul lor în startul campaniei, însă, situația avea să rămână complicată și pentru unul dintre marii favoriți ai gazdelor, alături de Johann Zarco.
Spre deosebire de progresele ce se înregistrează în țara noastră – unde autoritățile au permis în teorie accesul limitat al publicului pentru primele confruntări fotbalistice după 15 luni – planurile de relaxare sanitară ale executivului francez vor fi aplicate doar după finalul lunii mai. Așadar, spectatorii care au beneficiat de acces în tribunele circuitului Bugatti pe parcursul toamnei precedente, nu se puteau bucura de ocazia identică peste alte șapte luni. Chiar și astfel, tabloul unui week-end deosebit nu era departe de materializare. Ambii exponenți de marcă ai Hexagonului obținuseră câte un pole-position de Moto GP pe traseul natal.
El Diablo era chiar ultimul deținător al respectivului deziderat, pe care dorea să îl împlinească din nou în 2021. Pretenții similare erau purtate și de compatriotul său de la Ducati Pramac. Drumul francezilor depindea serios și de influența adusă de notoriile schimbări ale condițiilor din Le Mans. Până atunci, galicii au dominat (cu Zarco devansându-l pe Quartararo) finalul unei sesiunii cruciale, desfășurate integral pe asfalt uscat. Ea părea să stabilească ordinea pentru segmentul decisiv de Q2, în condițiile care aversele erau așteptate puternic sâmbătă.
Așteptările erau atunci în totalitate confirmate, iar spectacolul era așteptat a atinge un prim apogeu în secvențele oficiale de calificare. Riderii care au avut parte de un mai mare efort de realizat la capătul Q1 puteau gestiona un ritm mult mai bun al abordărilor traseelor ușor în uscare. Lorenzo Savadori și Luca Marini beneficiau de impulsul respectiv. Atât pilotul Aprilia, cât fratele vitreg al lui Valentino Rossi se aflau la prima accedere dincolo de faza inaugurală a calificărilor. Sub impactul unor condiții în continuă schimbare se prezenta un final uluitor de ședință franceză. Pentru o scurtă perioadă, Marc Márquez și colegii săi de la Honda, Pol Espargaró și Takaaki Nakagami păreau să poată nominaliza prima linie a grilei.
Deși aderența nu se prezenta favorabil înaintea ultimei încercări din Q2, alți cinci piloți găseau resursele de a detrona neașteptata supremația a structurii nipono-iberice. Dintre ei, Fabio Quartararo obținea șansa câștigătoare. Având la dispoziție oportunitatea de a-și asigura in-extremis al doilea pole-position succesiv, tânărul erou al gazdelor seta timpul de bătut la 1.32.600. Coechipierul său izbutea să îl secondeze la opt sutimi distanță. După Maverick Viñales, Jack Miller se plasa la capătul topului trei într-o după-amiază rarisimă din perspectiva vremii, chiar și pentru Circuit Bugatti.
Ziua cursei se prezenta la fel de dificil la capitolul predicțiilor. Ceea ce puteam afirma cu certitudine era că niciun rezultat nu era garantat decât după ce 27 de tururi programate la Le Mans, iar Fabio Quartararo era mai conștient de acest fapt ca niciodată, în urma episodului andaluz. După 14 zile, la al paisprezecelea demaraj din fruntea unui pluton Moto GP, el spera să poată neutraliza mai bine slăbiciunile Yamaha la capitolul subliniat. Judecând astfel, australianul de la Ducati era favorit să pătrundă în fruntea primului viraj, în fața prototipurilor din Iuwata, indiferent de starea asfaltului în Marele Premiu al Franței. Norii amenințau o posibilă întrerupere a unei întreceri declarate ca fiind uscată. Într-adevăr, Jack Miller și-a asumat imediat inițiativa, menținând controlul. Piloții de uzină Yamaha au reușit să îi țină trena până ce devenea evident că o ultimă aversă era pregătită să acopere traseul regiunii Sarthe.
Marc Márquez era hotărât, de asemenea, să nu își lase contracandidații să se distanțeze, simțind apropierea binecunoscutei proceduri de schimb a motocicletei echipate cu pneuri de ploaie. Înaintea ei, avusesem deja parte de startul unui real carusel al erorilor, deschis de piloții Suzuki, Álex Rins și Joan Mir.
Jack Miller ieșea în decor chiar cu două viraje înaintea zonei standurilor. Intrând prea rapid în zona boxelor, atât el, cât și echipierul Pecco Bagnaia primeau o dublă penalizare cu tur lung abordat. Amenzile nu se opreau în dreptul ducatiștilor, schimbul de vehicul al lui Fabio Quartararo fiind considerat neregulamentar. Chiar și în astfel de condiții, francezul era devansat în standuri de către câștigătorul a patru dintre ultimele cinci titluri mondiale. Marc Márquez gestiona cu cea mai mare acuratețe secvența înlocuirii vehicolului.
Concluzia se transpunea în preluarea întâietății de la mai tânărul său omolog cu numărul 20. Spaniolul putea înainta către stoparea perioadei de secetă pentru modelele Honda, la care ne-am referit mai devreme. Ritmul fratelui mai mare era unul excelent, doar că momentul unei prime căzături în ultimul viraj părea să ducă către un abandon. Márquez era însă capabil să repornească după incidentul dur din turul al șaptelea, șansele pentru o poziție pe podium rămânând doar teoretice. Fabio Quartararo prelua fotoliul de lider, la începutul treimii secunde, dar Jack Miller se arăta amenințător în spatele său. După ispășirea penalizărilor, australianul se putea concentra asupra principalei sale ținte. Depășirea avea loc fără multă opoziție din partea lui El Diablo, iar avantajul trecea din nou în tabăra bologneză.
Miller își mărea avantajul în condițiile întețirii ploii, aspect ce nu avea să se mențină până la finalul întrecerii. Totuși, pentru perioada tururilor următoare, el își vedea ecartul fiind protejat. Singurul adversar care rula evident mai rapid era Marc Márquez. Aflat într-un ritm promițător de recuperare, ibericul ajuns pe poziția a douăsprezecea pierdea din nou controlul motocicletei sale.
Retragerea fiind confirmată, liderul cursei nu mai părea a fi perturbat. Doar că, după oprirea aversei, Johann Zarco își vedea alegerea de anvelope oferindu-i o șansă importantă a unui reviriment. Înșirând tururi promițătoare, exponentul Ducati Pramac își apropia intrarea în zona podiumului. Compatriotul său plecat din pole-position nu îl putea împiedica din a prelua poziția secundă.
Distanța dintre favoriții gazdelor și un posibil succes părea recuperabilă, însă un pilot încrâncenat de la Antipozi rămânea în control. Casey Stoner legase în ultimul său sezon în Motomondial, 2012, două succese pentru Australia, la Jerez și Estoril. Un Jack Miller mereu pregătit pentru spectacol trecea linia de sosire la Le Mans, semnând aceeași performanță.
Doi francezi cu stări diferite de spirit îl urmau pe podium. Fabio Quartararo prelua încântat conducerea ierarhiei generale pentru o singură unitate, conform motorsport.com. Francesco Bagnaia revenea și el pentru a încheia al patrulea, în ciuda predării șefiei cumulate. Precedentul învingător din Hexagon, Danilo Petrucci, asigura performanța stagiunii, poziționând un KTM Tech3 pe locul cinci.
Prin mărturiile învingătorului, o cursă poate deveni mereu agitată la Le Mans. Finalitatea impredictibilă a Marelui Premiu al Franței nu s-a disipat nici în 2021, prin impactul major al ploii și incidentelor. Principalul performer, Jack Miller, aflat pentru prima oară în postura triumfurilor succesive de clasă Moto GP, răsplătea încrederea acordată prin pasajul carierei sale, una ce promitea enorm de la implicările fragede pe două roți.
Surse:
https://www.motorsport.com/motogp/news/french-gp-miller-ducati-mixed-weather-win/6509826/
Comentarii