De câteva luni, Parisul și Kievul discută despre posibila trimitere a instructorilor militari francezi în Ucraina. La începutul acestei săptămâni, comandantul-șef al armatei ucrainene, generalul Oleksandr Sirski, a mulțumit Franței pentru că i-a trimis instructori. Declarații pe care Ministerul Forțelor Armate francez nu le-a negat. O poziție ambiguă care nu-l surprinde pe germanul Gustav Gressel, analist militar la Consiliul European pentru Relații Internaționale (ECFR).

LE SOIR: De ce întreține Franța acest echivoc?

Gustav Gressel: Nu este de mirare. Macron a spus deja că este necesar să se mențină un nivel de ambiguitate strategică cu privire la ceea ce Franța și partenerii săi vor face sau nu. Au existat într-adevăr „scurgeri” care spuneau că NATO intenționează să trimită specialiști care ar putea ajuta Ucraina în domenii „non-combat”. Pentru că, deși experții occidentali antrenează soldați ucraineni încă de la începutul anului 2023, există un consens politic ca acest antrenament să aibă loc în afara Ucrainei. Dar este clar că acest lucru nu dă efectele scontate. În primul rând, pentru că instructorii occidentali ar trebui să meargă în Ucraina și să înțeleagă realitatea de pe teren. Apoi, deși a suferit multe pierderi, armata ucraineană a primit oameni noi odată cu mobilizarea. Noii recruți trebuie pregătiți, ceea ce reprezintă o provocare majoră pentru apărare. Cu toate acestea, această nevoie nu va fi satisfăcută cu o mână de oficiali militari ucraineni care pleacă în Europa. Din aceste motive ar fi mult mai logic și util să trimitem instructori în Ucraina, dar nu există un consens la nivel european sau al NATO.

LE SOIR: Se pare că prezența instructorilor occidentali în Ucraina este un secret al lui Polichinelle. De ce un astfel de tabu când instructori occidentali erau prezenți în Ucraina înainte de invazia rusă?

Gustav Gressel: Instructorii erau acolo înainte de război, în special britanici. Mulți au fost retrași după invazia rusă, deoarece multe țări membre NATO s-au întrebat  dacă nu cumva instructorii lor de acolo vor fi văzuți ca parte a efortului de război de către Rusia, dar și de către populația propriilor țări. Problema a fost întotdeauna sensibilă din punct de vedere politic. De la începutul conflictului, în Ucraina nu au mai fost mulți instructori sau alți consilieri. Majoritatea sunt oficiali militari atașați la ambasadele din Kiev, consultanți privați în sectorul securității, ofițeri pensionari, străini care au legături acolo sau ucraineni care, de exemplu, au servit în Legiunea Străină. Dar nu sunt atât de numeroși pe cât vrea Rusia să credem.

LE SOIR: De ce se „tem” occidentalii să spună că trimit soldați în Ucraina, când propaganda Rusiei constă deja în a spune că Moscova este în război cu NATO?

Gustav Gressel: În primul rând pentru că democrațiile noastre occidentale sunt mai legaliste. Chiar dacă Franța și Regatul Unit sunt cu siguranță mai permisive din cauza trecutului lor colonial, este nevoie de o bază legală solidă pentru a trimite soldați undeva. Dar există și o teamă reală cu privire la acceptarea opiniei publice naționale a ideii de a trimite sau nu „bărbații și femeile noastre” acolo.

sursa: RADOR RADIO ROMANIA