Eurodeputata USR PLUS Ramona Strugariu explică, într-un interviu acordat EurActiv, prioritățile sale în cei 5 ani de mandat. Ea se va concentra pe chestiuni ce țin de statul de drept, cheltuirea banilor europeni, dar și pe relația UE - R. Moldova.

Ramona Strugariu (40 de ani) este unul dintre europarlamentarii români tineri, aflată la primul mandat în Parlamentul European. Într-un interviu acordat EurActiv la Strasbourg, eurodeputata a vorbit despre necesitatea unor mecanisme care să permită penalizarea statelor membre care încalcă statul de drept, pentru a nu mai ajunge la situația actuală cu Ungaria și Polonia.

În cadrul preconizatei Conferințe privind viitorul Europei, actorii instituționali, dar și cetățenii ar trebui să decidă dacă se revizuiesc tratatele, pentru a păstra sau pentru a renunța la regula unanimității în luarea unor decizii, precum activarea articolului 7.

Strugariu consideră că e nevoie de schimbări și în ceea ce privește fondurile europene, apreciind că ar trebui să se meargă pe mecanisme simplificate de absorbție și, în același timp, pe mecanisme mai solide de control.

Totodată, ea speră că legarea fondurilor europene de respectarea statului de drept se va putea aplica în viitorul cadru bugetar multianual și ar dori o definiție mai clară a conflictului de interese, susținând că până și în legislația românească există o definiție mai bună. De ajutor ar fi crearea unei Agenții Europene de Integritate, după modelul ANI.

EurActiv: Sunteți de puțin timp în politică. De ce ați făcut acest pas?

Ramona Strugariu: Am plecat din țară într-un context în care țara mea, prin sistemul medical, nu a putut să ofere o soluție la la o situație foarte personală. Am așteptat niște ani să se schimbe lucrurile - cu acel «se» foarte impersonal - să se schimbe, să se întâmple ceva care să permită să mă întorc acasă. Și mi-am dat seama într-o bună zi că tot așteptând și tot dezvoltând proiecte punctuale care să susțină din mediul non-guvernamental o anumită comunitate sau un anumit grup de oameni nu e nici pe departe suficient. De fapt, ca să miști lucrurile într-o direcție sau alta, trebuie să fii efectiv parte a schimbării, trebuie să iei decizia de a te implica personal, direct cu toate costurile aferente și, dacă vrei să construiești, de exemplu, un proiect politic viabil și cu premisele de încredere și responsabilitate pe care le aștepți, atunci trebuie să fii acolo, să fii parte a acelui proiect politic. Așa am decis să intru în politică.

EurActiv: Ce v-ați propus în cei cinci ani de mandat în Parlamentul European?

Ramona Strugariu: Câteva lucruri despre care am vorbit și în campanie și pe care am și început să le fac și din Comisia LIBE (Libertăți civile, justiție și afaceri interne) și din Comisia CONT (Control bugetar). În primul rând, foarte important pentru mine este tot ceea ce ține de mecanisme pentru susținerea libertății presei, pentru protecția jurnaliștilor de investigație, pentru crearea unui fond permanent pentru finanțarea proiectelor jurnalistice independente și pentru legislația europeană orizontală. Există o discuție mai veche pe care am încercat să o abordăm în mai multe contexte, dar nu am reușit, e vorba de protejarea jurnaliștilor de acele procese cu sume uriașe care se întâmplă peste tot în Europa și de care sunt efectiv terorizați. În general, sunt preocupată de legislația pentru niște mecanisme foarte punctuale, care să poate fi acționate în momentul în care se întâmplă ceva și s-a întâmplat în unele state europene, precum crime și arestări în miez de noapte.

Trebuie să putem face ceva în mod concret, mai ales pentru că libertatea presei s-a deteriorat foarte semnificativ în ultimii ani în special - cred - în centrul și estul Europei, unde pe fondul unor probleme cu statul de drept, au fost hăituiți și hărțuiți jurnaliști, au scăzut foarte mult mijloacele de finanțare, au fost capturate televiziune publice.

O altă componentă foarte importantă pentru mine e tot ceea ce ține de respectarea statului de drept și separația puterilor în stat și tot ce intră în acel articol 2 care vorbește de valorile europene. Ce fel de mecanisme - în special acest instrument pe care vrem să-l dezvoltăm ca pe un MCV aplicat tuturor statelor membre - putem să punem pe masă și să propunem pentru a nu mai avea situații ca cea în care suntem acum cu Ungaria și activarea articolului 7. E o discuție foarte complexă, pentru că suntem în continuare pe regula unanimității pentru orice fel de decizie la nivel de Consiliu și nu știu cât se sinchisește Viktor Orban de mesajele noastre, s-a văzut de altfel zilele trecute la Consiliul European că nu i-a păsat foarte tare și oamenii lui au făcut pe Twitter un show mediatic de toată frumusețea, în care au împărtășit doar adevărurile lor.

Sunt multe de făcut, de la acest mecanism de monitorizare pentru toate statele membre, fiindcă există probleme în multe dintre statele membre, până la un mecanism de condiționare a fondurilor europene și până la mecanisme mai eficiente, dacă intrăm pe dimensiunea de control bugetar a felului în care sunt cheltuiți banii europeni. Spun asta deoarece am avut în ultima perioadă tot felul de surprize neplăcute, de la a descoperi cu stupoare că unele state membre au mințit în raportări, până la investigații despre situații majore de conflict de interes, de utilizare defectuoasă a fondurilor pentru agricultură, tot felul de rapoarte în care, mai ales, statele din centrul și estul Europei au fost protagonistele principale, dar aici, iarăși, e o discuție mai complexă, în sensul în care știm sau nu știm să cheltuim și să monitorizăm eficient pe perioada de implementare fondurile europene.

 

Trebuie cumva să soluționăm altfel problema asta. Ar trebui să mergem, poate, pe mecanisme simplificate de absorbție, astfel încât să se poată accesa bani mai repede și mai bine, și pe mecanisme mai solide de control pe perioada de implementare și până la finalizarea proiectelor.

 

Toate acestea sunt subiect de discuție și de interes la nivel european, mai ales în contextul negocierilor pentru cadrul financiar multianual.

Sunt mai multe chestiuni care mă interesează, pot aminti și problemele legate de anticorupție și de spălare de bani, dar și de vizele acordate de unele state membre (Golden Visas și Golden Passports) - un subiect care doare la nivel european și care a trenat foarte multă vreme. Trei state sunt campioane: Malta, Cipru și Bulgaria. A fost o chestiune care a răbufnit când și când la suprafață în urma unor investigații jurnalistice, cum a fost cea recentă în care am aflat că Cipru făcea serviciul acesta dictatorului din Cambodgia și întregii sale camarile politice.

Malta, bineînțeles, a fost în centrul unui astfel de scandal și acum evoluțiile politice de acolo sunt absolut incendiare și continuă să se întâmple din păcate, din multe motive. Poate pentru că nu considerăm că e necesar să abordăm această chestiune în mod sistematic, deși ea poate fi soluționată sistematic, de exemplu, un proiect de legislație de tip Magnițki la nivel european, asta ar rezolva foarte mult din respectiva problemă. Poate pentru că nu am reușit să implementăm la nivel de state membre și să transpunem foarte serios a patra Directivă privind combaterea spălării banilor, iar în ceea ce-o privește pe a cincea termenul expiră în ianuarie și foarte puține state membre au transpus-o și încă nu știm cum. Poate că nu suntem suficient de curajoși pentru a rezolva aceste chestiuni care țin de banii contribuabililor europeni sau de niște mecanisme de finanțare și de un circuit al banilor care trec prin Uniunea Europeană și care vin dinspre sisteme complet iliberale. Sunt bani care se spală și care, mai departe, finanțează afaceri ilegale începând cu terorism sau mari rețele de crimă organizată.

Nu am pus, poate, suficient de mult și de bine piciorul în prag nici la nivel de legislație europeană, nici la nivel de implementare, măcar în privința implementării legislației existente pentru că și acolo avem o problemă foarte mare. 

EurActiv: Ați amintit de mecanismul de condiționare a fondurilor europene de respectarea statului de drept. Comisia Europeană l-a anunțat încă din 2017, iar anul trecut Gunther Oettinger (comisar pentru buget la acea vreme) a spus că se va putea aplica în 10 ani. Acum se vorbește din nou de acest mecanism. Credeți că va putea fi aplicat începând cu viitorul exercițiu bugetar?

Ramona Strugariu: Eu cred că trebuie să facem tot posibilul ca să poată fi aplicat în exercițiul bugetar care vine. Avansează în mod cert propunerea legislativă pentru condiționalitățile care privesc respectarea statului de drept, aceasta fiind mai avansată decât un mecanism de monitorizare la nivel european, care abia acum intră între propunerile care se află pe masa Președinției Comisiei și urmează să avem un prim text la un moment dat. Sper să nu fiu foarte optimistă când spun că «da», pentru că, în mod cert, este foarte mare nevoie să-l putem folosi. Știu că sunt diferențe, în același timp nu știu dacă ne ajută pe vreunii dintre noi, indiferent că suntem țară estică sau vestică, faptul că tot minimalizăm consecințele și tot băgăm gunoiul sub preș și spunem «nu e o chestiune sistemică, e o chestiune care s-a întâmplat punctual, într-un stat membru, și să vedem, să mai evaluăm și poate nu avem acum imediat toată situația». Și trec anii, trec ani în care se tot acumulează lucrurile acestea.

Orban și propaganda antieuropeană pe bani europeni

Vreo 10 ani, de exemplu, pe Orban nu l-a întrebat nimeni sau aproape nimeni ce a făcut cu banii europeni. Și am avut surpriza să aflăm că, dincolo de faptul că și-a finanțat un tren și o cale ferată din satul lui natal până în capitală cu bani europeni, a reușit să finanțeze inclusiv propaganda antieuropeană cu bani europeni. Rapoartele care vin în sensul ăsta dinspre Ungaria sunt devastatoare.

 

Ne permitem la nivel de UE să finanțăm propaganda antieuropeană? Asta e întrebarea. Ne permitem să nu ne pese cum sunt cheltuite niște fonduri care reprezintă, de fapt, capitalul pe care fiecare cetățean european îl investește în proiectul european? Eu cred că nu ne permitem asta. Dar la nivel decizional trebuie să fim mult mai fermi și cred că ar trebui să ascultăm mult mai mult și vocile care vin dinspre societatea civilă, dinspre cetățeni și dinspre comunitățile care sunt în mod direct afectate și de frauda cu fonduri europene, și de corupție, și de ineficiență, și de incompetență. Ei sunt cei care capitalizează, de fapt, toate aceste eșecuri, pe care le avem noi la nivel decizional.

 

EurActiv: Dar modul de luare a deciziilor rămâne același și în condițiile în care avem un premier, cel ceh, suspectat de fraudă cu fonduri e complicat.

Ramona Strugariu: Da, și o să dureze vreo cinci ani până avem un răspuns final în această poveste. Ceea ce este un lucru e inadmisibil indiferent unde, cum și cui i s-ar întâmpla. Durează enorm de mult ca să treci prin toate procedurile, în condițiile în care tu ai competențe directe, pentru că este vorba despre protecția intereselor financiare ale UE. Faptul că durează atât este absolut inacceptabil. Am discutat chestiunea asta, și în plenară și în niște întâlniri în comisiile de specialitate.

Trebuie să avem o discuție politică foarte clară și apropo de conflictul de interese. Aici, mie mi se pare că definiția pe care o avem acum în regulamentul financiar nu e suficient de curajoasă. Am avut recomandările Consiliului Europei acum vreo 19 ani și avem o definiție abia acum. Deci au trebuit să treacă aproape 20 de ani ca să avem o definiție care nu e suficient de curajoasă și între timp lumea a evoluat cum a evoluat. Până și în legislația românească avem niște definiții mai clare, și mai bune, și mai actualizate, în acord cu tot ceea ce se întâmplă în lume decât avem la nivel european.

Deci avem nevoie de discuția asta politică despre niște definiții clare. După ce le vom avea, vom putea începe să construim și mecanisme de sancțiune și să accelerăm pașii ăștia pentru că până trec ăia cinci ani în care stabilesc sau nu că a existat sau nu un conflict de interese, a uitat toată lumea. Uită Europa, uităm și noi de unde am pornit și de ce am ajuns acolo și probabil că în condițiile astea lucrurile continuă să se întâmple, fiindcă nu mai simte nimeni presiunea imediată a unei reacții sau unei sancțiuni și atunci ne învârtim așa în cerc.

Revizuirea tratatelor

O să avem o conferință despre viitorul Europei, e aproape o certitudine, și există acum acest grup de lucru care se concentrează pe subiect. În cadrul acestei conferințe trebuie să discutăm inclusiv despre această regulă a unanimității, dacă o păstrăm sau dacă e nevoie să ne mișcăm dinspre regula unanimității spre niște majorități calificate și spre un context în care să putem să luăm mai ușor niște decizii care ne ajută pe toți.

 

Scopul conferinței pentru viitorul Europei este de a avea o dezbatere largă și când spun o dezbatere largă nu vorbesc doar de actori instituționali, ci și de cetățeni.Practic ne propunem să existe niște adunări cetățenești, unde să fie și reprezentanți ai societății civile, să fie practic toți actorii sociali și economici, asupra cărora există un impact al legislației europene în viața de zi cu zi. Din acest mecanism, pe care-l văd ca pe un prim exercițiu european de democrație directă, și din consultările actorilor instituționali va trebui să se desprindă concluziile despre revizuirea sau nu a tratatelor.

 

Nu am ajuns întâmplător la momentul în care discutăm despre această conferință, pentru că ne-am tot lovit în ultimii ani de realitatea că anumite lucruri nu funcționează pur și simplu în cadrul legislativ și instituțional pe care îl avem acum și articolul 7 e cel mai bun exemplu. Mă refer la situația cu Polonia și Ungaria, suntem blocați, tot avem întâlniri și tot discutăm despre cum ar fi și ce am face dacă...

EurActiv: Practic nu există un mod de sancționare a statelor care încalcă valorile democratice.

Ramona Strugariu: Nu, nu există. Nu avem - cu toată responsabilitatea afirm asta - în momentul acesta astfel de pârghii. Ca să poți să activezi articolul 7, îți trebuie tot unanimitate, sigur există reglementat mecanismul, dar când e să-l activezi, cu siguranță se găsește cel puțin un stat care va vota împotrivă, fie și numai pentru faptul că se știe cu probleme similare. 

EurActiv: Ați vorbit în plen de o agenție europeană de integritate? Cum ar putea ea să funcționeze? Ar fi după modelul ANI, în perioada în care aceasta chiar făcea treabă?

Ramona Strugariu: Da, se poate spune că da, e chiar mai ușor de înțeles așa. E o discuție pe care o avem de ceva vreme, am avut-o și mandatul anterior. A fost o propunere care a venit cel puțin din partea unor membri și grupuri din Parlamentul European în mod constant. E simplu. Conform recomandărilor care funcționează acum și recomandărilor Comisiei, instituțiile europene și agențiile sunt obligate să depună niște declarații de absență a conflictului de interese. Ceea ce e un pic absurd, pentru că nu poți tu să evaluezi dacă te afli sau nu în conflict de interese. Tu trebuie să-ți publici și să îți completezi o declarație de interese, o declarație de avere și există o structură independentă care să evalueze, să analizeze dacă tu te afli sau nu te afli în conflict de interese.

Aceeași chestiune și cu portofoliile și cu nominalizările comisarilor. Nu e foarte ok să te autoevaluezi sau să ai o structură internă care se uită la asta. Pentru că întotdeauna există tentația către subiectivism și fiecare va încerca să-i apere pe ai lui. Ne întoarcem în logica dublului standard și a unor discuții care sunt în esență politice, când ele ar trebui să fie factuale: astea sunt datele, ne uităm la ele și vedem dacă ne încadrăm la definiția despre conflictul de interese, care este clară și care se aplică sistematic și uniform pentru toate instituțiile.

Altfel o să avem o dezbatere eternă, politică și oarecum fără rezultate concrete, o să continuăm să avem tot felul de de cazuri în care nu suntem noi cei care ar trebui să evalueze și să ia deciziile. 

EurActiv: În acest context legislativ, cum va ajuta Parchetul European atunci când va deveni funcțional și va începe să ancheteze primele cazuri?

Ramona Strugariu: Nu știu în ce măsură atinge dimensiunea de conflict de interese pentru că se ocupă de tot ceea ce înseamnă protecția împotriva fraudei cu fonduri europene. Asta intră direct sub incidența Parchetului European. Am avut niște discuții: că ar trebui să extindem competențele ba către crimă organizată, ba către terorism. Dar realitatea e următoarea: cel mai important lucru e ca el să devină operațional rapid. Să vedem dacă are resursele financiare necesare pentru că și aici o discuție, în acest moment nu e foarte clar că are toate alocările de care are nevoie ca să fie funcțional repede și ca să poată să dea drumul la activitate cât mai rapid.

Mai este un aspect: estimările care s-au făcut apropo de câte cazuri ar trebui să vină într-o primă etapă pe masa procurorului european au fost în jur de 1.000. Ideea e că o nouă estimare, mai aproape de momentul în care el va deveni operațional, arată niște cifre cel puțin triple față de primele estimări. Deci o să aibă foarte serios de treabă în aria lui de competență, mult și cu așteptări foarte mari pentru că e o instituție care a fost negociată niște ani buni și în care își pune foarte multă speranță multă lume și care, evident, că trebuie să livreze repede, profesionist și competent. Însă, instituția trebuie să fie și susținută ca să poată să fie operațională și să ne asigurăm că o și tratăm ca pe o instituție independentă, nu ca pe o agenție.

EurActiv: Sunteți vicepreședinta Delegației la Comisia parlamentară de asociere UE-Moldova. După căderea Guvernului Sandu ar trebui UE să mai acorde în continuare asistență macrofinanciară Chișinăului?

Ramona Strugariu: Cred că UE trebuie să fie foarte strictă cu toate condiționalitățile care însoțesc această asistență macrofinanciară. E foarte mare păcat ce s-a întâmplat la Chișinău, pentru că semnalele date de Guvernul Sandu au fost de mare încredere la nivel european și asta s-a reflectat imediat în faptul că s-au deblocat banii, bani care fusesesă înghețați în 2018. Chiar era un guvern angajat pe calea unor reforme serioase, care a și început să facă pași în direcția respectivă, nu numai să facă promisiuni, că promisiuni au făcut și alții înainte. Și dintr-o dată, așa fulgerător, peste noapte s-a schimbat scena politică și asta a generat și uimire și îngrijorare la Bruxelles. Ce se întâmplă mai departe ține de cum va fi capabil noul guvern să livreze pe aceeași agendă a reformelor și a condiționalităților referitor la macrofinanțare și a regulilor din Acordul de asociere.

Așteptări prea mari în R. Moldova

Noul guvern trebuie să facă concret tot ce s-a angajat să facă inclusiv în coaliția de guvernare - până la urmă a fost o moțiune depusă de o facțiune a guvernului împotriva propriului guvern - ca Moldova să rămână pe această cale europeană. Moldova poate și merită să devină un stat membru al Uniunii Europene într-o bună zi.

EurActiv: Primii cinci investitori din R. Moldova sunt state membre UE, Bruxellesul alocă foarte multe fonduri pentru această țară, în ultimii ani exporturile R. Moldova s-au îndreptat preponderent către statele Uniunii. Unde au greșit UE și România de nu au o imagine bună în rândul populației?

Ramona Strugariu: 65% e gradul de încredere. N-aș spune că nu au o imagine bună.

EurActiv: Cumva nu se vede la vot...

Ramona Strugariu: Poate că așteptările au fost cumva mai mari. Nu îmi dau seama câți oameni știu ce face concret UE în Republica Moldova. Acolo e o problemă ce are legătură cu cu capturarea canalelor media și cu moguliada care există pe sursele de informație. Eu nu știu câtă lume știe că Uniunea Europeană e principalul partener comercial al Republicii Moldova de o bucată bună de vreme. S-au construit sute de km de infrastructură, infrastructură pentru apă potabilă, școli alimentate, Erasmus care crește, sunt foarte mulți tineri care au beneficiat în mod concret de aceste proiecte. Maia Sandu a pornit un proiect minunat care se chema «Satul european», cu schimburi și finanțări directe între comunități din Republica Moldova și din Uniune.

 

Nu e pe minciuni și propagandă și promisiuni de împrumuturi care vin cu condiționări geopolitice de prin Rusia, e cu date. Întrebarea e cum duci datele astea la oameni și cum îi faci să înțeleagă că efectele unui astfel de parteneriat se văd în viața lor de zi cu zi. Asta nu e o întrebare doar pentru Republica Moldova, și în România avem discuția asta și problema asta.

 

Foarte puțină lume știe că podul ăla peste care trece în fiecare zi e făcut cu cofinanțare europeană, că zona de agrement cea mai iubită din toată regiunea - și am văzut un astfel de proiect chiar lângă Siret - e făcută cu bani europeni și la standarde occidentale și arată absolut minunat. Dar sunt puțini oameni. Dacă a greșit undeva Uniunea Europeană și putem vedea și în contextul Brexit, cred că a făcut mult prea puțin pe dimensiunea de comunicare a rezultatelor și a efectelor pe care le are proiectul european în viața fiecăruia dintre cetățenii europeni. Foarte puțin am comunicat și nu a fost o comunicare profundă și în comunități, nu prin conferințe și fluturași, întâlniri în care să mai facem 10 liste despre ce a făcut sau face UE. Nu, nu le citește nimeni, informația asta trebuie să ajungă profund în comunități și oamenii trebuie să înțeleagă că nepoții și copiii lor pot vedea toată Europa și pot studia în Europa pentru că există Erasmus+. Că ei sunt liberi să lucreze și să beneficieze de anumite drepturi în tot spațiul european, pentru că avem aceste libertăți fundamentale care țin de esența Europei și sunt în tratate.

Sunt foarte multe lucruri despre care nu s-a vorbit, în schimb, a doua zi după Brexit toată lumea căuta înnebunită pe Google «ce este UE?» și, ulterior, studiile au arătat că au fost aproximativ 700 de site-uri pe care le-au descoperit în Marea Britanie care vorbeau despre părțile rele ale proiectului european cu jumătăți de adevăr și cu chestiuni despre ce nu face Uniunea Europeană bine și care impactul negativ al UE.

Am trăit cu chestia asta care a crescut sistematic fără să fie abordată de cineva foarte clar și am ajuns în contextul în care Marea Britanie pleacă sau în alte state membre scade încrederea în UE, deși în centrul și estul Europei încă este mare nivelul de încredere.

Trebuie vorbit mult mai mult despre asta, pentru ca oamenii să înțeleagă ce se întâmplă cu noi și de ce e important să fim în UE.

EurActiv: E momentul unei extinderi sau mai întâi e necesară acea reformă dorită de președintele Macron?

Ramona Strugariu: E cazul să lăsăm deschise ușile Europei. Suntem atenți la cum o facem, trebuie să avem niște reguli foarte clare în momentul în care luăm decizia de a aduce mai aproape unul dintre aceste state aspirante, trebuie să facem diferențe și să vedem unde sunt nuanțele, spre exemplu să înțelegem că în Macedonia de Nord nu e la fel cum e în Albania etc. Dar nu trebuie închis subiectul sub nicio formă și dintr-un motiv foarte simplu: fiecare val de extindere a însemnat un beneficiu pentru proiectul european. Iar pentru un număr semnificativ de state membre, inclusiv România, faptul că au aderat la Uniunea Europeană a însemnat democratizarea statului și crearea unor instituții și reforme necesare pe care, dacă nu aveam această oportunitate a aderării, le-am fi făcut foarte, foarte greu și în condiții mult mai arbitrare și sub influențe de vecinătate mult mai accentuate decât avem astăzi. Deci cum să negi șansa unor alte state, care sunt state europene, de a face parte din proiectul european, când tu însuți ai trecut prin acest proces cu toate provocările, dar și cu toate beneficiile lui și știi că datorită lui ai separarea clară a puterilor în stat, și niște instituții care sunt modele astăzi în Europa, și beneficii directe în fiecare zi.

EurActiv: Ar trebui lăsată o poartă deschisă și pentru Turcia?

Ramona Strugariu: E o discuție foarte grea. Cetățenii Turciei merită să beneficieze de toate avantajele pe care le-ar putea aduce apropierea de Uniunea Europeană nu e niciun dublu în acest sens. Dar ce face acum Erdogan în Turcia la nivel de respect pentru drepturile omului și pentru regulile europene este inacceptabil. Am avut întâlniri formale și informale, a existat mereu această discuție și această negociere cu acel robinet de presiune, cu banii către Turcia și circuitele migratorii și cum folosim subiectul ăsta ca să putem să mai obținem niște bani. Din punctul meu de vedere nici nu ar trebui să existe această discuție în momentul în care tu ridici oameni de pe stradă și-i arestezi, și întemnițezi jurnaliști sub pretextul că sunt teroriști. Nu știu ce fel de discuție poți să mai ai despre o eventuală perspectivă europeană sub actualul regim. Asta nu înseamnă că nu o să se întâmple niciodată, nimic nu e ireversibil, nici regimurile liberale nu sunt ireversibile, orice fel de leadership politic ajunge la un final, dar contează foarte mult intervalul în care se întâmplă și felul în care se schimbă societatea ca să poată fi pregătită pentru un altfel de leadership și responsabilități.

Am avut o întâlnire informală cu ambasadorul turc la UE și a fost fascinantă acea discuție, pentru că a povestit în continuu despre teroriști, despre ce se întâmplă în Turcia și despre cum toată lumea este împotriva Turciei. Am cerut niște explicații și a insistat mult pe problema terorismului și despre faptul că ei controlează foarte bine situația și prind terorist după terorist și am întrebat: «Domnule, dar jurnaliștii, totuși, sunt teroriști? Care e explicația pentru care sunt reținuți și oameni de litere și de știință și tot ce ține de mediul academic și oricine ar îndrăzni să deschidă gura. Femeia de 70 de ani care a scris pe o platformă de socializare că Erdogan e un dictator, că regimul e unul illiberal și a fost săltată de acasă și întemnițată, e teroristă?» Și răspunsul a fost foarte senin și detașat: «Da, unii dintre ei sunt, pentru că i-am prins în pădure, aveau pistoale la ei și i-am asimilat teroriștilor, așa că i-am întemnițat». Nu știu cum pot să ieși din retorica asta, cum poți găsi o soluție la retorica asta, mai ales când ți se comunică cu atâta seninătate și impunitate și ca pe un fapt firesc, fără nicio dilemă apropo de standardele minime privind respectarea drepturilor omului.